Editura Evenimentul si Capital

Ultimul condamnat la moarte din regimul Ceaușescu, deținut la Aiud: „Augustin Lazăr era parte a sistemului opresiv din Republica Socialistă România”

Autor: | | 10 Comentarii | 27672 Vizualizari

Procurorul general al României nu crede că a greșit cu nimic atunci când a semnat ca deținuții politici să nu fie eliberați din pușcărie, fiindcă „nu s-au îndreptat”. Ne-a prezentat scuze în numele instituției pe care o conduce, de parcă Ministerul Public de azi are aceleași practici ca Procuratura comunistă. Și-a cerut public scuze și de la deținuții politici, formal, la tv, fiindcă hârtia și plicurile sunt scumpe pentru un demnitar cu 30.000 de lei leafă.

Doar unii ziariști caută să afle ce s-a petrecut în anii ’80 la Aiud, răscolind arhive, căutând prin cărți, încercând să ajungă la câte un condamnat pedepsit pentru că s-a opus regimului Ceaușescu, a împrăștiat manifeste sau a încercat să fugă din țară. Alți jurnaliști îi execută pe „pușcăriașii” ăștia, susținând că au biografii dubioase, doar din dorința de a-l apăra pe Augustin Lazăr.

L-am găsit pe fostul căpitan de cursă lungă, Florentin Scalețchi, condamnat la moarte în 1985, pentru complot împotriva statului, faptă prevăzută de art.167, al.1 Cod Penal, raportat la art 155 și art.164 CP. Aveți reprodus în aceste pagini un pasaj din hotărârea tribunalului privind condamnarea lui Scalețchi și a celor din lotul lui. După ce i s-a comutat pedeapsa, de la condamnare la moarte la 20 de ani de temniță, a stat închis din 1986 și până în 22 decembrie 1989 în penitenciarul Aiud. A fost în celulă și cu Iulius Filip.

În interviul acordat Evenimentului zilei povestește lucruri trăite acolo, dar și despre torționarii și securiștii pe care i-a întâlnit. Din 1990 este președintele OADO – Organizația de Apărare a Drepurilor Omului, afiliată la ONU. Azi e profesor universitar de drept și continuă să militeze pentru o lege a lustrației.

- EVZ: Domnule Florentin Scalețchi, v-am citit cartea scrisă în 1994 despre condamnarea dv. la moarte, despre Aiud și alte închisori prin care ați trecut. L-ați amintit succint și pe deținutul politic Iulius Filip. L-ați cunoscut personal, în anii 80, pe Iulius Filip?

- Florentin Scalețchi: Da, l-am cunoscut în anul 1986, în vară dacă nu mă înșel , când am fost transferat de la vechea închisoare Rahova, de pe secția condamnaților la moarte – ”H” la Aiud, pe ”T” ( de la Tereza Maria, împărăteasa imperiului Austro-Ungar, căci în timpul ei a fost construită închisoarea). Mai precis, pe secția ”T” de la intrare, în partea dreaptă a clădirii, la parter, unde se izolase o porțiune numai pentru deținuți politici .

- Ce amintiri aveți despre Iulius Filip? Ați vorbit cu el, ce vă amintiți în mod deosebit despre acest om?

- Cu Iulius Filip am avut plăcerea să stau o perioadă chiar în aceeași celulă mică unde, lângă un wc deschis și o chiuvetă, erau înghesuite patru paturi, atâția câți eram și noi . În afară de noi doi mai era și Mateescu, coleg de acțiune cu mine, ambii condamnați pentru complot, și Mușat, fost ofițer de securitate. Iulius era ca și mine - mai rebel, un om căruia nu i-au plăcut compromisurile și nici complicitățile cu Securitatea pe care o detesta. Ca, de altfel, și pe Ceaușescu, și cu atât mai mult cu gardienii închisorii n-ar fi făcut pact. Filip era un tip dintr-o bucată, nu își lua cuvântul înapoi, avea coloană verticală și nu se lăsa influențat de nimic. Desigur că asta nu plăcea organelor torționare. Și el și eu am plătit cu chinurile la care am fost supuși , cu izolare totală și, în final, cu sănătatea noastră. Știam că, fiind cadru militar, subofițer la o unitate din Cluj, Iulius Filip a scris și a trimis câteva poezii și pamflete la adresa dictatorului Ceaușescu, motiv pentru care a fost dat afară din armată și condamnat la 8 ani și jumătate de închisoare pentru propagandă dușmănoasă împotriva statului comunist.

- Deci nu i s-a pus în cârcă nicio infracțiune de drept comun! Nu știu dacă ați văzut, fiindcă ați fost plecat din țară, dar pe acele procese-verbale din 1985 și 1986, semnate și de procurorul Augustin Lazăr, scrie clar fapta pentru care Iulius Filip a fost condamnat: ”Propagandă împotriva orânduirii socialiste”. Putem să mai avem îndoieli că nu se știa pentru ce era omul ăla la Aiud?

- Iulius Filip a fost un deținut autentic politic și nu cum încearcă propaganda securistă să inducă ideea că a fost deținut de drept comun. Filip a mai încercat ceva și chiar i-a ieșit! A scris o scrisoare Sindicatului liber din Polonia - „Solidaritatea”, condus în acea vreme de Lech Walesa. El, Iulius, își dorea să inițieze un sindicat de tipul Soridaritatea și în RSR. Avea, într-o oarecare măsură, talent și har la compus poezii și, probabil că dacă i s-ar fi permis, ar fi scris multe poezii și pamflete comuniștilor, dictatorului și odioasei lui soții… Dar cum era interzis să avem hârtie de scris și ustensile de scris, atunci Iulius Filip nu putea folosi decât calea legală: scria ce gândea de câte ori i se permitea să se adreseze oficialităților. Așa a ajuns să-i scrie și să-l ironizeze și pe procurorul Augustin Lazăr. Fac o mică paranteză aici. Pentru Ceaușescu și pentru securiștii pe care-i comanda era un mare pericol să poți scrie, să trimiți scrisori la Europa Liberă sau Vocea Americii. Eu personal, doar pentru o bucățică de mină de creion găsită undeva în salteaua mea, am fost pedepsit cu 10 zile de izolare! Adică băgat singur într-o celulă fără pat ci cu un țambal atârnat în perete, fără wc, ci doar cu o găleată , unde mâncam din două în două zile, într-o celulă de 2 pe 4, înaltă de 5 metri, fără fereastră și plină de igrasie și, bineînțeles, având lanțuri permanente la mâini și la picioare de 28 de kilograme, prinse cu nituri. Cam inuman tratament, ce spuneți?!

- Ce să spun… Groaznic! Secolul 20…

„Procurorul Lazăr și securistul Lazăr formau o echipă cu același obiectiv: exterminarea deținuților politici”

- A fost o discuție, se invoca o confuzie de nume… Colonelul de securitate Gheorghe Lazăr, despre care ați scris și în carte, îi ordona procurorului Augustin Lazăr? Care erau relațiile ierahice dintre ei?

- Eu l-am prins destul de puțin, poate câteva luni, pe colonelul de securitate Gheorghe Lazăr, șeful biroului de securitate din închisoarea Aiud, căci a plecat la pensie, iar în locul lui a rămas adjunctul său, căpitanul Negrilă, o altă unealtă și jigodie a sistemului opresiv. Dar, nici vorbă să se subordoneze sau să-i ordone lui Augustin Lazăr colonelul securist Gheorghe Lazăr! Ei formau o echipă cu același obiectiv, bine trasat, de exterminare a deținuților politici prin orice metode. Ei erau prieteni, mâncau, beau, participau la mese festive împreună și, desigur, gândeau împreună cum să ne reducă la tăcere. Interpretarea faptelor pe care o dă Augustin Lazăr, la 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, chiar mi se pare deșănțată și cred că ne jignește inteligența. Omul acesta, cu trecutul său, nu trebuia să ajungă procuror general.

Lazăr și comisia lui nu au vrut să-i scadă 10 ani din pedeapsă, ignorând decretul lui Ceaușescu

Carmen Iohannis facuta PRAF de Olguta Vasilescu. Nevasta lui Manda, GLUME NEMILOASE despre sotia presedintelui: Rochita roz deasupra genunchiului...

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Justiţie

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI