Comuniștii încearcă reconcilierea cu istoria: episodul 29 decembrie 1970. Ce decizii a luat Comitetul Politic Executiv al PCR și ce au vizat acestea?

Comuniștii încearcă reconcilierea cu istoria: episodul 29 decembrie 1970. Ce decizii a luat Comitetul Politic Executiv al PCR și ce au vizat acestea?

Ales prim-secretar al Partidului Comunist Român la Congresul IX din august 1965, Nicolae Ceaușescu începe treptat o operă de regândire a istoriei partidului pe care îl conducea. Deși va dezlănțui o campanie de reabilitare a unor nume din istoria partidului și de îndepărtare a unor personanje incomode ale echipei Dej, Ceaușescu va avea grijă să se ocupe și de istoria interbelică.

Comuniștii români fac rebranding

Nicolae Ceaușescu este lider al Partidului care din Partidul Muncitoresc Român, denumire din februarie 1948, se transformă în Partidul Comunist Român. Congresul din 1965 ar fi trebuit să fie primul congres, dar Ceaușescu decide să îl așeze pe linia celor începute în 1921, aadar congresul din 1965, devine Congresul IX.  România va fi Republică Socialistă, element superior noțiunilor de popular sau democrat din denumirile altor state, iar el, ca și cei de la Moscova va fi secretar general.

Reabilitarea lui Pătrășcanu în 1968, reforma județelor din același an, marginalizarea lui Alexandru Drăghici sau Gheorghe Pintile fac parte dintr-o campanie mai amplă. O dată făcută curățenie în echipa PCR, Ceaușescu putea trece mai departe. În 1964, Dej impusese editarea Istoriei Romîniei, primul tratat de istorie, așa că Nicolae Ceaușescu nu prea avea cum să mai umble pe filiera aceasta, schimbând scrierea numelui romîn, Romînia, cu român și România. Se apropie de istorici ca Iosif Constantin Drăgan, de savanți ca Henri Coandă.

Comuniștii și osemintele lui Iuliu Maniu și Ion Mihalache

Iuliu Maniu și Ion Mihalache sunt două personalități interbelice, Evident, Partidul Național Țărănesc pe care cei doi lideri, unul al PNR, celălalt al PȚ îl creaseră prin fuziune în octombrie 1926, visa la colectivism și se opunea comuniștilor. De numele lui Maniu și Mihalache, comuniștii ilegaliști legau reprimarea unor greve, ca Lupeni 1929, Grivița 1933, Așa se face că ambii lideri fuseseră arestați în 1947. Iuliu Maniu va muri la Sighet, condamnat pe viață, la 5 februarie 1953, iar Ion Mihalache va muri 10 ani mai târziu, la Râmnicu Sărat pe 5 februarie 1963.

Trupurile lor fuseseră aruncate în gropile comune ale închisorilor unde își ispășiseră pedeapsa și unde fuseseră declarați decedați. Așadar, de ce la 17 ani de la moartea lui Maniu, respectiv la 7 ani de la moartea lui Mihalache, Nicolae Ceaușescu ia decizia căutării trupurilor celor doi și a reînhumării în localitățile de origine?

Nicolae Ceaușescu era în bune relații cu Franța și cu SUA, ca urmare a vizitelor lui Charles de Gaulle și  Richard Nixon la București.  În aceste țări, exista o emigrație național-țărănistă puternică și evident, anti-comunistă. Ceaușescu, impunând în CPEx ca trupul lui Maniu să fie luat de la Sighet și reînhumat la Bădăcin-Sălaj, unde se născuse, iar trupul lui Mihalache să fie luat de la Râmnicu-Sărat și reînhumat la Topoloveni-Argeș, localitatea sa natală, obținea cumva o imagine de reconciliere cu trecutul, timid deschisă de către Dej prin eliberarea deținuților politici în 1963-1964, când România urma să adere la ONU.

Așadar, momentul 29 decembrie 1970 trebuie văzut ca o încercare propagandistică a lui Nicolae Ceaușescu de a o rupe încă o dată cu regimul predecesorului său Gheorghe Gheorghiu Dej, în speranța unei creșteri a cotei de popularitate în Occident.