Evenimentul Zilei > Opinii > Invitatii EVZ > Complice la masacrul de la Bascov
Complice la masacrul de la Bascov

Complice la masacrul de la Bascov

Săptămâna aceasta, o realitate atât de crudă încât depăşeşte imaginaţia unui film de groază ne-a şocat pe toţi. O întâmplare care ar trebui să ne aducă imediat cu picioarele pe pământ şi sa ne puna pe ganduri, spre a ne ingriji fiecare, în primul rând, de problemele grave din ograda noastră. Să ne întoarcem acasă, să identificam pericolele care, oricăruia dintre noi, îi pot curma  viaţa într-o secundă, absurd şi de neînţeles, aşa cum s-a întâmplat la Bascov, mica localitate de lângă Piteşti.

Hai să mai lăsăm pe plan secundar grija pentru cerealele din Ucraina şi pentru cum vor fi ele redate umanităţii, preocupati ca omenirea o să maoră de foame, să uitam puţin grija pentru încălzirea globală sau pentru poluarea Mării Negre de către navele care aşteaptă în larg, ori pentru  soarta adevăratei democraţii în Statele Unite ale Americii. Hai sa fim mai atenti si mai constienti de pericolul din imediata noastra apropiere. Intocmai cum, la începutul săptămânii, într-o gospădărie din Bascov se petrecea o tragedie pe care nimic nu parea s-o prevesteasca. Un măcel venit pe neasteptate, care a curmat viaţa a cinci oameni,  între ei fiind şi o fetiţă de numai cinci ani.

Povestea pare simpla: un bărbat în vârstă de 52 de ani, cu grave probleme psihice, diagnosticat cu schizofrenie paranoidă şi aflat sub tratament, şi-a ucis cu sânge rece întreaga familie. Locuia împreună cu părinţii şi fratele său, taximetrist de meserie, într-o casă îngrijită, cu etaj, cam cum sunt toate în zonă. În aceaşi curte, dar în altă casă la fel de mare şi îngrijită, locuia sora sa, impreuna cu familia ei: sotul, ofiţer la Spitalul Militar din Piteşti, si copilul, o fetiţă de numai cinci ani. Copilul venise pe lume târziu. Părinţii şi-l doriseră foarte mult si apelasera la ani de zile de tratament pana s-au bucurat de venirea ei pe lume. Era un copil iubit de toti, o minune.

În acea noapte de groază, pe  neasteptate si fără niciun motiv, criminalul a declanşat tragedia. În linişte, netulburat si neauzit de nimeni, gospodăria în care locuia fiind izolata de lume si invecinata doar cu două curţi părăsite si case în paragină, si cu un pâlc des de copaci şi tufe înţepătoare, el si-a pus in aplicare planul bine ticluit.

A inceput macelul cu cei din casa in care locuia el insusi. Si-a atacat mai intai tatal, ucigandu-l repede si fara mare bataie de cap, apoi pe fratele sau, barbat in putere, pe care l-a surprins in timp ce dormea, pentru a se asigura ca acesta nu putea riposta. A terminat masacrul din casa, cu mama sa.

A aşteptat apoi, pândind prin geam ivirea zorilor şi plecarea către serviciu a cumnatului, cel de-al doilea bărbat în putere care i s-ar fi putut opune. A traversat curtea, înarmat cu acelaşi ciocan şi câteva pietre cu care îşi atacase familia din propria casă, şi şi-a ucis sora şi nepoata in casa lor. Cand a termnat, a fugit în lăstărişul din spatele casei, să se ascundă. A fost dat de gol de căţeii unui vecin, care lătrau către ascunzatoare. Când au venit mascaţii, alertaţi de cumnatul ingrozit de ceea ce a gasit cand s-a intors de la serviciu, l-au descoperit pe criminal între tufe. La început, acesta nu a vrut să se predea, a încercat chiar să opună rezistenţă, dar a fost anihilat rapid.

O întâmplare dincolo de filmele de groază. O întâmplare pe care niciunul dintre vecinii care-l cunoşteau pe agresor nu şi-o poate explica, pentru că niciodată acesta nu fusese agresiv. Nimic nu prevestea oroarea. Din curtea groazei nu se auzise niciodată scandal. Nici pe stradă, criminalul nu se certase cu nimeni vreodata. Când ieşea din curte, foarte rar altminteri, se plimba liniştit, uneori îşi mai plimba şi nepoţica de mână sau cu bicicleta, ori mergea până la magazin trimis de părinţi după cumpărături.

Desigur, această istorie va mai fi analizată. Cu siguranţă că ea se va preda la medicină, ca speta pentru viitorii psihiatri, dar şi la şcolile de poliţie. Criminologii cu foarte multă experienţă, spun că aşa ceva nu s-a mai întâmplat până acum în România. Au mai fost asasini în serie, dar unul care să-şi omoare cu sange rece toată familia, nu.

Veţi spune că este o întâmplare neagră, cu un schizofrenic care a devenit, fără veste, criminal. Ei bine, dacă vom rămâne în continuare la mentalitatea de a socoti tragedia doar o întâmplare care nu se mai poate repeta, vom greşi grav. Iar greşeala asta poate costa vieţi, inclusiv de copii nevinovati. Aceasta nu este doar o simplă întâmplare cu un nebun care şi-a pierdut controlul. Este unică prin numărul mare de victime, toate rude de sânge, insa asasinate comise de bolnavi psihic au tot fost în România. Cu una sau mai multe victime, povestea se incheie, de obicei, ca o tragedie cu iz de roman politist, sortita apoi uitarii.

Trebuie, insa, să ne întrebăm: cum putem preveni astfel de tragedii? Cum putem să ne apărăm de ele?

Profesorul universitar doctor Tudorel Butoi, psiholog criminalist cu îndelugată experienţă, afirmă: „Criminalii bolnavi psihic mişună liberi printre noi. Şi nefericitul, face şi el (iresponsabil fiind), exact ce „ştie” şi „poate”. Adică, înjunghie, violează, dă foc, tâlhăreşte, agresează oamenii în case, ucide şi, câteodată, se sinucide.” Pe bună dreptate, mulţi dintre dumneavoastră veţi spune că astfel de nenorociri nu pot fi combătute. Nu se poate ca lângă fiecare cetăţean să stea un poliţist, să-l apere când întâlneşte, din întâmplare,  un dement căruia i-a venit pofta să ucidă. O astfel de intamplare nu poate fi prevăzută şi, cu atât mai puţin, combătută.

Şi totuşi, ceva s-ar putea face! Cu o singură condiţie: statul să fie responsabil şi să protejeze viaţa cetăţenilor săi. Cum? Destul de simplu: să lase de-o parte indolenţa, nepăsarea. Să înceteze de a ne mai considera doar nişte nume care au obligatia să plătească taxe şi impozite şi nu au dreptul sa ceară mai nimic în schimb, şi nici să întrebe cum s-au evaporat banii pe care i-au dat.

Pentru că l-am citat pe profesorul Tudorel Butoi, acesta are şi o soluţie: „Cer imperios şi urgent, modificarea Legii sănătăţii mintale a bolnavului psihic, pentru că este depăşită, pentru că nu mai slujeşte nimănui, nici bolnavului si nici nouă, potenţialelor lui victime. Trebuie să se ţină seama, la elaborarea noii legi, de pericolul social, de tratamentul ambulatoriu, de criteriile pe care se face internarea non-voluntară şi obligarea la custodie post eveniment infracţional. Trebuie urgent construite câteva campusuri în care să fie preluat de către stat, în custodie pe viaţă, orice bolnav psihic imprevizibil – periculos”.

Astfel, criminalii demenţi să nu mai umble liber printre noi.

Haideți să mai avem grijă și de noi!