Competiția pe piața armamentului tot mai puternică. Autoritățile din aceste țări emergente au investit masiv, în ultimul deceniu, în propriile industrii de apărare, lucru ce a permis dezvoltarea unor capacități îmbunătățite și introducerea de platforme complexe.

Deși multe dintre aceste echipamente sunt versiuni ale unor echipamente occidentale, fabricate sub licență, totuși se observă o creștere a ponderii produselor dezvoltate în plan local. Pe de altă parte, dependența acestor țări de subsisteme și componente cheie de la companiile occidentale și ruse va continua să fie o vulnerabilitate și în anii următori, explică analiștii Tom Waldwyn și Haena Jo.

Transferul de tehnologie a permis dezvoltarea rapidă

Transferul de tehnologie și producția de echipamente pe baza unor platforme fabricate sub licență a fost o cale ce a permis dezvoltarea industriei locale mult mai rapid decât dacă ar fi trebuit să pornească de la zero. Două exemple în acest sens sunt Turcia și Coreea de Sud, care în ultimele două decenii ale secolului trecut au asamblat sute de avioane multirol F-16. Mai mult, au construit submarine germane, pe baza unei licențe.

Având experiența asamblării de avioane F-16, Coreea de Sud a dezvoltat pe cont propriu chiar un avion de luptă și antrenament: T-50 Golden Eagle. Aeronava a fost exportată în țări precum Irak, Indonezia sau Tailanda. Contracte câștigate în detrimentul aparatelor propuse de firme rusești sau occidentale.

De asemenea, Turcia a dezvoltat și exportat elicoptere T129 ATAK. O variantă produsă sub licență a elicopterelor de atac A129 Mangusta realizate de compania anglo-italiană AgustaWestland. În mod similar, Polonia a dezvoltat o varietate de variante de vehicule blindate Rosomak. Pornind de la platforma AMV (Armored Modular Vehicle) de la compania finlandeză Patria.

Industria de apărare pe un trend ascendent

Competiția pe piața armamentului tot mai puternică. Ascensiunea industriei de apărare din aceste țări a fost favorizată și de reorganizarea sectorului. Astfel, Polonia a creat conglomeratul PGZ în 2015, care cuprinde majoritatea firmelor de stat din sectorul apărării. Coreea de Sud a înființat o autoritate centrală care gestionează achizițiile militare.  Turcia a fondat Președinția Industriilor de Apărare, o instituție guvernamentală care supervizează industria de apărare locală și gestionează transferul tehnologic în cazul achiziției de echipamente de la furnizori străini.

Deși succesele importante ale Turciei în privința exportului au venit în mare parte datorită relațiilor sale politice, mai degrabă decât succesului în competiția cu produsele oferite de alte țări. Ankara a reușit să obțină venituri substanțiale în urma exporturilor de echipamente militare, care au ajuns la 2,78 miliarde de dolari în 2019.

În ciuda creșterii puternice a capacității de producție în domeniul apărării, aceste țări continuă să se bazeze pe furnizorii occidentali și ruși pentru subsisteme cheie, electronică și motoare de ultimă generație. Încercarea Coreei de Sud de a integra un motor dezvoltat local pentru tancul K2 Black Panther s-a lovit de numeroase dificultăți. Seulul a fost forțat să echipeze primele 200 de blindate cu motoare și sisteme de transmisie de la furnizorii germani. În mod similar, din cauza problemelor tehnice întâmpinate cu dezvoltarea șasiului, Polonia a ales până la urmă să utilizeze pentru obuzierul autopropulsat Krab un șasiu furnizat de Coreea de Sud.

Embargou privind exportul de echipamente militare

Însă, potrivit analiștilor, un studiu de caz care exemplifică în modul cel mai concludent problema dependenței de subsisteme străine este cel al Turciei. Astfel, dezvoltarea tancului Altay de către Turcia este aproape blocată din cauza lipsei unui sistem de propulsie adecvat. Asta după ce Germania și alte țări occidentale au impus un embargou privind exportul de echipamente de uz militar către Turcia. Probleme similare au împiedicat vânzarea elicopterelor de atac T129 ATAK către Pakistan, precum și producția de drone înarmate.

Experții au mai explicat că schimbarea practicilor guvernamentale și de afaceri pentru a sprijini campaniile de export necesită timp. De exemplu, India a investit, de asemenea, mult în industria sa. Numai că în situația dată, conflictele birocratice și provocările tehnice au făcut din îndeplinirea cerințelor locale o provocare.