Comisia consideră că legislația austriacă privind indexarea prestațiilor familiale, a creditului fiscal pentru copii și a creditelor fiscale familiale nu poate fi permisă în temeiul normelor UE și că este discriminatorie.
Statele membre nu pot reduce cuantumul niciunei prestații în numerar acordate persoanelor asigurate în temeiul legislației lor pentru unicul motiv că persoanele în cauză sau membrii familiilor acestora își au reședința în afara teritoriului lor.
Mecanismul de indexare austriac reduce cuantumul prestațiilor familiale și al creditului fiscal acordat copiilor care locuiesc într-un stat membru al UE în care costul vieții este considerat a fi mai scăzut.
Faptul că un alt stat membru este considerat a avea un cost al vieții mai mic decât cel al Austriei nu este relevant pentru o prestație care se plătește ca sumă forfetară și nu este legată de costul real al întreținerii unui copil.
Ne puteți urmări și pe Google News
În plus, Austria nu aplică mecanismul de indexare persoanelor care lucrează în străinătate pentru o autoritate publică austriacă și ale căror copii își au reședința într-un alt stat membru al UE.
Mai mult, principiul egalității de tratament în materie de coordonare a sistemelor de securitate socială înseamnă că persoanele trebuie tratate în mod egal, fără a se face distincție în funcție de cetățenie, prin eliminarea măsurilor discriminatorii din legislația națională.
-Regulamentul (UE) nr. 492/2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii și principiul egalității de tratament a lucrătorilor care sunt resortisanți ai unui alt stat membru în ceea ce privește avantajele sociale și fiscale.
În temeiul Regulamentului (UE) nr. 492/2011, un lucrător care este resortisant al unui stat membru beneficiază, pe teritoriul altui stat membru, de aceleași avantaje sociale și fiscale ca lucrătorii care locuiesc în statul membru respectiv.
Scopul creditului fiscal familial, al creditului fiscal pentru gospodăriile cu un singur salariat, al creditului fiscal pentru familiile monoparentale și al creditului fiscal pentru plățile de întreținere a copiilor este acela de a-i recompensa, inclusiv în contextul unei societăți în curs de îmbătrânire, pe acei părinți care sunt activi pe piața muncii în timp ce își cresc și copiii.
Creditele fiscale în cauză nu sunt legate de costurile efective ale creșterii copiilor.
Recomandările noastre
