Solemnitatea în instanță este reglementată de articolul 217 din Codul de procedură civilă, însă feluritele caractere ale oamenilor care se îngrămădesc în sala de judecată, tensiunea care pune stăpânire pe cei implicați în proces ori situația în sine supusă judecății dau naștere la (rare) momente comice.

În articol veți vedea cum un tatuaj buclucaș a stricat solemnitatea ședinței, cum a reacționat o judecătoare când și-a pierdut perlele în timpul unei audieri și cum au teoretizat magistrații într-o motivare acțiunea de scoatere a chiloților.

Audierea lui Gabriel Zorzon prin videoconferință de către autoritățile iberice a debutat cu stângul. Diferența de fus orar dintre România și Spania este de o oră. Partea spaniolă a solicitat audierea la 12:30, ora lor, partea română a înțeles că e vorba de 12:30, ora noastră, astfel că judecătoarea s-a retras până când a ajuns la prezidiu și omologul ei spaniol. În tot acest timp, a fost calibrat sistemul audio-video: pentru că nu se auzea suficient de clar, tehnicianul român s-a asigurat că măcar se aude suficient de tare.

Din întrebările judecătorului spaniol se putea reconstitui cu lux de amănunte povestea unei crime, care a avut loc în 2005. Un homosexual pe nume Rafael Navarro fusese ucis de doi români, Gabriel Zorzon și Daniel Coșa, pentru bani – 20 de euro, mai exact.

Magistratul spaniol a început un interogatoriu în detaliu cu privire la complicele lui Zorzon, moment în care a avut loc următorul dialog, prin intermediul translatorului:

Judecător spaniol: Cum arăta Daniel? Descrie-l pe Daniel.

Zorzon: Era foarte violent și un băiat atletic.

Judecător: Era tatuat, avea anumite semne distinctive?

Zorzon: Avea un tatuaj pe ceafă.

Judecător: Cum arăta tatuajul?

Zorzon (șovăitor): Nu arăta, erau niște cuvinte scrise…

Judecător: Ce anume scria?

Zorzon (cu privirea în pământ): Nu știu dacă mi se permite să reproduc…

Judecător: Ți se permite... Ce scria?

Zorzon (hotărât): F*t frizerițe!

(Rumoare în sală, judecătoarea afișa o mină împietrită, gardienii chicoteau, avocații și-au coborât nasurile în Codurile de procedură penală.)

Translator: …?!

Judecător (în spaniolă): Ce scria?

(Gardienii erau roșii la față, unul cu o lacrimă în colțul ochiului, avocații râdeau înfundat pe sub bănci.)

Zorzon (mai tare): F*t frizerițe!!

Translator: Nu înțeleg, nu se aude!

Zorzon (apăsat): F*t frizerițe!!!

O judecătoare de la Tribunalul Bucureşti a avut o zi dificilă, parte pentru că a trebuit să îi audieze pe denunţătorii din dosarul mitei lui Sorin Oprescu, parte din pricina faptului că şi-a piedut colierul preferat de perle.

Chiar în timp ce Bogdan Popa vorbea despre banii daţi cu titlu de mită lui Sorin Oprescu şi fostului director economic, Mircea Constantinescu, judecătoarea şi-a dus mâna la gât şi mare i-a fost surpriza când a constatat că perlele dispăruseră. În sală, avocații se înghionteau discret: „Și-a pierdut perlele!”. Inculpații, în schimb, se foiau nervoși în bănci. În fond, cine ar vrea să fie judecat de un magistrat nemulțumit?

„Aşa mi se întâmplă de fiecare dată”, a spus dezamăgită judecătoarea şi a trimis un jandarm să le caute pe drumul parcurs de ea din birou până în sala de judecată. Audierea și-a reluat cursul, până când jandarmul s-a întors ridicând din umeri.

„Și erau perle veritabile...”, i-a scăpat judecătoarei un oftat. O jumătate de oră mai târziu, judecătoarea a simțit că i se agață ceva de veșmântul negru, iar fața i s-a luminat. „S-au desprins și au căzut în faldurile robei”, a conchis ea mulțumită. Parcă și Sorin Oprescu răsufla ușurat.

La o judecătorie din provincie, în fața judecătorului s-au prezentat doi indivizi care s-au încăierat.

 „Care dintre voi a dat primul cu pumnul?”, a întrebat magistratul.

Agresorul a răspuns, arătând către victimă: „El a dat primul înapoi!”.

Un individ tuciuriu acuzat de furt stătea în boxa arestaților, cu capul plecat, în timp ce avocatul își ținea pledoaria pe un ton melodramatic: „Onorată instanță, clientul meu provine dintr-un mediu dezorganizat, este singurul întreținător al familiei, are patru copii cărora le era foame...”.

Procurorul de ședință n-a mai putut răbda și a izbucnit: „Pentru numele lui Dumnezeu, a furat un bax de gumă de mestecat!!!”.

Alteori, nu dezbaterile din sala de judecată au stârnit zâmbete, ci motivarea deciziei. Este cazul medicului Răzvan Trancă, acuzat de viol și tentativă de omor, după ce ar fi întreținut relații sexuale cu o pacientă minoră, pe care la un moment dat ar fi împins-o pe fereastră, de la etajul șase.Victima a supraviețuit, iar în instanță s-a dovedit că lucrurile sunt mai nuanțate, ea se culca de bunăvoie cu medicul, iar la un moment dat s-a urcat pe pervaz și s-a dezechilibrat.

Instanța l-a achitat pe medic de ambele acuzații. În susținerea acuzației de viol, Parchetul s-a referit la o serie de probe aflate în apartamentul medicului Trancă, printre care și perechea de chiloți a victimei, întorși prin rulare cu interiorul spre exterior, fapt care ar dovedi, în viziunea procurorilor, că medicul Trancă a folosit forța.

Iată cum au argumentat judecătorii: „Instanta nu își însușește motivatia pentru care procurorul reține această concluzie (...) doar pentru că se coroborează cu declarația părții vătămate, întrucât rularea chiloților nu presupune neapărat un element sau o acțiune de forțare din partea făptuitorului, știut fiind din practica oricărei persoane, de zi cu zi, că scoaterea chiloților de pe o persoană, de către aceasta personal sau de către altă persoană, doar pentru a-i scoate, indiferent care ar fi motivația acestora, poate fi făcută într-o modalitate elegantă, ordonată și care nu presupune rularea acestora, dar și într-o manieră dezordonată, care presupune rularea acestora, rulare care este întotdeauna de la interior spre exterior, pentru că numai astfel pot fi scoși în exteriorul corpului, nu rulându-i din exterior spre interior, fapt ce presupune rămânerea obiectului ce poartă denumirea de chiloți pe corpul uman”.