Din anumite puncte de vedere, viaţa de pompier e de o simplitate ucigătoare. Banalitatea letală, rutina zilnică a unui „inconştient”, un joc permanent cu moartea. Oameni duri, cavaleri ai focului, cruciaţi ai destinului…. O doză de curaj, o frumoasă nebunie!
Nu există om care să nu-i admire în sinea lui pe pompieri. Să nu-i iubească. Leam pupa mâinile când ne salvează, dar a doua zi, salvaţi şi în siguranţă, îi vom privi chiorâş. Să îndrăznească să ridice vreo pretenţie? Ce glumă bună…. Pentru că de pompieri ne aducem aminte doar atunci când se întâmplă ceva rău şi trebuie să intervină.
Azi îi pupăm pentru că a doua zi să-i dăm dracului: „Ce mai vor, mă, şi ăştia?”. Aşa-i natura umană, păcătoasă şi înclinată spre uitare. Insensibilă la recunoştinţă, operată de caracter! Pompierii sunt acei mari anonimi ale căror minuni sunt contabilizate cu greu de îngerii păzitori. Îi iubesc pe pompieri, îi admir pe toţi oamenii!
În general pompierii sunt oameni care nu vor fi niciodată nişte răsfăţaţi ai televiziunilor, ai mass-media în general. Viaţa de pompier e o clepsidră a jertfei . Acestor oameni trebuie să le mulţumim, nu tâlharilor care fac politică! Şi mă rog pentru camarazii pierduţi. Care nu-s doar ai voştri, ci ai ţării, ai tuturor!!
Ei bine cum era de așteptat, le-a venit rândul la malaxorul de tocat instituții, de distrus simboluri. I-a lovit tolontanita. A apărut o casetă cu intervenția de la Colectiv: Mare vuiet... „Uite cum le atârnă picioarele victimelor, uite Domn’le i-a așezat pe caldarâm…”. În realitate la Colectiv lucrurile au stat altfel, dar unii încercă să dezinformeze opinia publică. La fața locului au venit inițial două autospeciale de pompieri. Fiecare astfel de mașină are doar, vă rog rețineți, doar o targă. În clubul blestemat erau peste 200 de persoane blocate și zeci de răniți.
Ce erau să facă pompierii? Să plece după targi sau să încerce să-i slaveze pe cei blocați? Pe loc au improvizat și cu ce au putut i-au scos din iad. Da, la fața locului se improvizează! Și unde erau să depună răniții dacă nu pe asfalt? Atunci e vorba de clipe, de salvat cât mai multe persoane din ghiarele focului nicidecum de bancuri proste. Iar curge cu dezinformări. Cum a fost aceea că la fața locului nu au venit preoții. Ba încă din prima clipă a fost prezent preotul militar Vasilică Bîrleanu, care a sosit împreună cu colegii săi pompierii. Un alt preot dintr-un bloc vecin i s-a alăturat imediat. Dar asta nu i-a scutit pe teribiliști și manipulați să ceară demisia Patriarhului. Ce prostie!!!
Da, în cazul Colectiv continuă dezinformările. Inspectorul șef Orlando Șchiopu, aproape o legendă a pompierilor și unul dintre cei mai destoinici pompieri, e acuzat că a înjurat, deși banda video (verificată de specialiști) demostrează că nu a făcut-o. Ba mai e luat și la scuipat de celebrul menșevic CTP, înrăit ca un clovn bătrân și disponibilizat. Uite, presupun că a înjurat. Cred că îl plătim să salveze oameni nu ca să vorbească îmbârligat ca Pleșu. Sau Șora, că-i la modă acum „persecutatul”.
Sunt convins că la mijloc sunt multe interese. Eu unul nu le cunosc. Prietenul și colegul meu Mirel Curea susține răspicat că la mijloc e mâna unor avocați care vor să ia despăgubiri de la statul român și de aceea încercă să-l implice. De la patronii clubului ce să ia? Praful de pe tobă, un apartament cu două camere? Nu cunosc resorturile acestei afaceri sulfuroase, rău mirositoare. Ceea ce știu este că mă doare că se lovește pe nedrept în pompieri! Apropo: știți că dacă moare un pompier familia acestuia nu primește nimic, pentru că nu au asigurări? Se face cel mult o chetă printre colegi! Să vă fie rușine!
P.S. Majoritatea victimelor de la Colectiv au murit prin spitale, nu în club, ceea ce demonstrează că amărîții de pompieri și-au făcut datoria. Atât cât au putut. Și cu ce au avut!
Recomandările noastre
