Ion Cristoiu: Nu teoria. Spuneţi-mi faptul. I-aţi invitat?

Sebastian Ghiţă: Sigur că i-am invitat. George Maior deja părăsise conducerea serviciului şi nu în nişte termeni eleganţi. În ciuda opoziţiei şi a directivei, a rugăminţii, orice vreţi, a lui Maior către Coldea „să nu cumva să îndrăzniţi să arestaţi sau să faceţi dosar unui judecător al Curţii Constituţionale! Că asta mai lipseşte să mai faceţi”. Coldea nici nu l-a băgat în seamă şi a produs acel moment cu Toni Greblă. Vă aduceţi aminte?

 

Operaţiunea „Struţii lui Greblă”

– Eu îmi aduc. A fost un moment cumplit. Un judecător a fost arestat pentru nişte struţi. Şi toată lumea i-a pus pe seama lui Maior. Mai ales că dăduse înainte un interviu în care spunea.. Deci nu a fost opera lui Maior?

– Eu cred că… văzând interviul… I-am şi reproşat, i-am spus lui Coldea direct: „eu cred că tocmai ţi-ai zburat directorul din serviciu. Şi cred că ai făcut-o intenţionat. Şi pe mine nu mă păcăleşti. Că nu se poate să nu ştie nimeni din serviciu nimic de faptul că preşedintele îl cheamă pe director şi îi cere demisia. Or, mie… Le spunem altora că preşedintele n-a ştiut nimic şi tu, Coldea, n-ai ştiut nimic şi Maior s-a dus la preşedinte fără să ştie nimic, luat de la Bilanţul MAI-ului. Nu, eu cred că, cu toată prietenia, punându-se la dispoziţia Cotrocenilor şi având nevoie ca un director apropiat Cotrocenilor să vină la SRI, eu cred că, stârnindu-se acea dezbatere în societate şi văzând interviul lui Maior, în mintea lui Florin Coldea a apărut această oportunitate. Şi a produs evenimentul cu Toni Greblă şi cu struţii…

 

Iohannis i-a cerut demisia lui Maior

– Care a curs în defavoarea lui..

– Care a curs în defavoarea lui Maior. Şi, din ce ştiu eu că s-a întâmplat între preşedintele Iohannis şi George Maior, motivul formal folosit de preşedinte împotriva lui Maior a fost „mi-aţi creat un dezechilibru în Stat. Un judecător al Curţii Constituţionale nu se arestează. Vă rog să vă daţi demisia”. Ceea ce Maior a şi făcut în acel moment.

– E prima dată… E o dezvăluire extraordinară…

– Aşa cred eu. Florin a negat şi a zis „Eh, inventezi… Îmi creezi o problemă…”

– E limpede că a fost demis… e o dezvăluire că Iohannis, chiar dacă avea el jocurile lui, a fost corect că „nu se arestează”…

– Acest reproş al lui Florin şi această idee a venit la câteva luni după momentul Cheia. Cert este că la Cheia, Maior nu mai era director. Deci putea să vină fără nici o problemă…

– A fost şi Maior?

– A fost şi Maior. Eu eram membru în Comisia SRI…

– Şi urma să fie discutat după denunţul lui…

– Coldea a ezitat dacă să vină, dacă să nu vină, dar s-a gândit că ne ţine pe amândoi mai calmi şi că, totuşi, să ne arate puţină prietenie…

– Deci dumneavoastră l-aţi invitat pe Maior, să înţeleg…

– Pe amândoi i-am invitat. Chiar am insistat să vină şi Coldea. Nu mi-am propus niciodată să îi filmez sau să fac vreo poză dacă nu erau camerele alea pe acolo…

– Aţi discutat şi despre denunţul Elenei Udrea că era 1 februarie…?

– Da. Şi era puţin nervos pe mine că îi cam deschisesem ochii…

– Asta şi eu aş fi fost. Rezulta din denunţ şi din jurnal că dumneavoastră eraţi un fel …

– Şi credeţi că eu am stat să mă uit la toate falsificările, porcăriile şi măsluielile ăstora fără să încerc să fac nimic în atâţia ani? Ca şi Maior, ca şi Ponta, am încercat până la limita distrugerii vieţii…

– Nu mai citesc din toate astea… Dacă vreţi…

-… să ne opunem ideilor nebune ale lui Coldea şi ale Codruţei.

 

„Niciodată Coldea nu se dădea pe mâna cuiva”

– Staţi că am venit cu toate astea (arată spre documente, n.r.). Am şi citatele Elenei Udrea despre dumneavoastră.

– Şi eu am avut o formă de dizidenţă şi de… blocare a lui Coldea!

– Domnule Ghiţă, Elena Udrea spune de vreo două, trei ori, în jurnal despre dumneavoastră, că a aflat ea de la Alin, că Dorin Cocoş v-a adus 500 de mii de euro…

– Aia e o minciună.

– E o minciună?

– E o minciună. Da. Niciodată Coldea nu se dădea pe mâna cuiva să-i ceară bani, „dă tu, dă-i ăluia!”… Never!

– Aicea m-aţi convins că nu cred că era atât de …

– Şi o să vă spună şi Cocoş… Cred că a şi spus-o. Never! Eu aveam o relaţie bună cu Cocoş şi Elena a mai spus nişte tâmpenii pe acolo, cu copiii, cu 500.000 de euro… Hai că Elena mai făcea şi lucrurile mai dramatice… Dar, e adevărat că, uneori, ca să ne convingem eu, Maior, alţii că la urechile lui Băsescu ajung şi informaţiile despre abuzurile şi porcăriile care se întâmplă sub conducerea lui Coldea şi Kovesi, îi mai spuneam Elenei câte ceva…

– Ah, d-aia vă întâlneaţi cu ea… Înţeleg că doamna Udrea era un fel de hub aşa… adică serviciile ziceau, dumneavoastră ziceaţi… deci sigur ajunge la Traian Băsescu… Interesant! E o dezvăluire de istorie…

– Traian Băsescu, de foarte multe ori….

-… O asculta

– O mai folosea… o trimitea „du-te până la Ponta, du-te până la!”… Şi, dacă vă aduceţi aminte, o perioadă se dădeau lupte pe numirile noi, la DNA, la… Şi Elena Udrea, Dragnea, chiar şi Ponta vroiau să o împingă şi să o susţină pe Bica sau pe alţii… De fiecare dată s-au făcut eforturi uriaşe ca pe gâtul lui Traian Băsescu să fie băgată Codruţa Kovesi. Începând cu al doilea mandat de la Parchetul General, apoi cu primul mandat de la DNA şi, mă rog, al treilea mandat de la DNA pe care l-a luat singură că… a arestat mandatu’. A arestat pe toată lumea până când a obţinut al treilea mandat.

 

Recapitularea bombei de presă

– O cunoaşteţi pe Elena Udrea… Credeţi că, în eventualitatea unei condamnări, s-ar putea întoarce împotriva lui Traian Băsescu şi să spună şi ea…? Toată lumea pe asta pariază!

– N-ai ce să spui atât de multe despre Traian Băsescu. S-au spus destule. Ce să spună Elena Udrea de Traian Băsescu? Că n-a făcut Băsescu afaceri cu Udrea. Nu a trimis-o Băsescu să ia bani… Ea săraca se zbătea în campanile lui Băsescu, în campanile PDL-ului pentru ea, pentru alţii… Nu văd vreo formulă ca Elena Udrea să spună „eu am luat bani de nu ştiu unde că m-a pus Băsescu şi am împărţit jumătate jumătate”. Nu cred că Traian Băsescu a făcut afaceri cu Udrea.

– Deci nu ar avea ce să spună?

– Nu cred. Şi sper. Totuşi, ne-a fost preşedinte. Aţi vrea să vedem un preşedinte…?

– Nuuu… Îmi stă gândul, şi vreau să recapitulez pentru cei care se uită, povestea cu Greblă care este senzaţională. Aşadar, după dumneavoastră – şi mă contraziceţi, dacă eu nu spun corect! – ştirea…

– Maior dă interviu… Cu Big Brother, cu mai ştiu eu cine şi spune că cei de la Curtea Constituţională nu înţeleg cât de grav e dacă o să ne explodeze o bombă în ciorbă într-o zi…

– Corect!

– Şi apare imediat o zumzăială în ziare.com, pe la Dogioiu, pe la Piţigoi, pe la tot felul de avertizori de ăştia, că, vezi Doamne!, Maior întinde coarda, „cum adică îşi permite să se lege de judecătorii Curţii Constituţionale?”, că atunci îi plăcea Doamnei Dogioiu Curtea Constituţională!… Şi, după aceea, eu asist la acea discuţie dintre Maior şi Coldea: „să nu îndrăzniţi să arestaţi vreun judecător al Curţii… e ultima oară când vă spun că văd ce faceţi, simt ce faceţi”… Şi, a doua zi, hop, breaking news la televizor, Greblă arestat şi nu a mai trecut mult până când… Bun. Aceleaşi zumzăieli mediatice şi avalanşă de prelucrare mediatică a lui Maior. „Domn’e, cum ai îndrăznit să ameninţi un judecător şi după aia îl şi arestezi, cum să se întâmple aşa ceva?”…

 

Fostul prieten al Laurei Codruța Kovesi face previziuni asupra cererii de revocare din funcție a șefei DNA. El crede că ea își va termina mandatul, dar recunoaște că documentul întocmit de ministrul Justiției Tudorel Toader poate avea urmări în mai multe dosare

Ion Cristoiu: Încă o operaţiune…

Sebastian Ghiţă: Demnă de mintea lui Coldea…Şi preşedintele a zis „Maior, dă-ţi demisia!”.

– Preşedintele ştia?

– Şi dacă a ştiut, şi dacă n-a ştiut, la aşa o prăjitură, o aşa oportunitate nu putea să rateze.

 

„Erau ca dulăii care mănâncă găini prin curte”

– Penultima întrebare. Eu… Sunt unii colegi din presă pe care îi aud la televizor şi scriu lucruri bune că s-au schimbat multe lucruri la SRI de când a venit domnul Hellvig… Eu sunt aşa, sceptic, şi cred că este o operaţiune de PR. Dumneavoastră ce părere aveţi?

– Că s-au schimbat. În primul rând a înţeles şi a găsit o formulă şi un mecanism să îl convingă pe Coldea să se oprească din aceste chestiuni. Doi: a depărtat serviciul de această entitate neconstituţională care funcţionează fără de lege, cu acoperiţi, cu înregistrări, fără mandate, cu provocări… şi, dacă în perioada Maior-Coldea vedeam frazele alea „dosar cu sprijinul SRI”, o autostradă cu sprijinul SRI nu vedeam. Eu am zis: „o autostradă cu sprijinul SRI n-am văzut. În loc să-i urmăriţi pe ăia să lucre (sic!) mai repede, staţi şi ne bateţi pe noi de dimineaţă şi până seara”. Şi cred că şi o reaşezare a raporturilor interne şi o mai mare scrupulozitate şi o îndepărtare a celor care se obişnuiseră la… Erau ca dulăii care mănâncă găini prin curte… ştiţi, la un moment dat, îi mai mută de lângă găini… Are acelaşi tip de abordare pe care a avut-o şi Maior şi care este mai înţeleaptă, mai constructivă… Cred că e un director care mai degrabă îşi doreşte ca România să facă sută la sută absorţie fonduri europene decât să meargă la bilanţul la care ne batem cu corupţia, dar (corupția) creşte an de an.

 

„Ai ajuns la vârf”

 

– Că eu o să o întreb pe Kovesi într-o zi: „Dacă eşti atât de bună şi de zeiţă şi munceşti atât de tare, unde tot raportezi atât de multe arestări şi dosare? Dacă eşti aşa pricepută, după zece ani în care România a fost jefuită şi chinuită, nu ar trebui să scadă numărul? Ok. Ai ajuns la un vârf. După aia nu ar trebui să fii performantă încât să scadă dimensiunea fenomenului?” Că, dacă ne uităm sub conducerea lui Coldea şi Kovesi, am fost ţara cea mai jefuită, şi mai chinuită… Şi vă dau o mie de exemple… Sub ei s-a furat energia, sub ei s-a furat TVA-ul, sub ei s-au furat taxe la motorină şi la te miri unde, sub ei s-au făcut ANRP şi marile retrocedări… Şi Coldea vine acum şi-mi spune „aoleu, l-am prins pe Stelu şi pe Pescariu că făceau retrocedări”. Când l-ai prins, dom’ne? După 10 ani? După ce a retrocedat totul? Sub Coldea şi sub Kovesi au ras ăştia pădurile toate… Nu Ponta, nu eu, nu dumneavoastră… Nu noi eram şefii Securităţii şi Procuraturii. Nu noi aveam puterea. Ei! Şi rezultatul este 10 ani de jaf şi hoţie! Şi ăştia îmi spun mie că ei au fost performanţi şi noi am fost răi… Părerea mea este complet opusă. Au fost nişte necazuri. Şi-au văzut numai de averea şi de feţişoarele lor şi i-a durut undeva de realele hoţii. Microsoft… tone, tone, tone de cazuri… Când a ajuns Ponta prim-ministru a şi întrebat „Păi, şi de unde luăm bani?” Şi i-am zis. „Păi, numai dacă îi opreşti pe ăştia să fure la Hidroelectrica, la medicamente”… Păi, ce, nu ştia Ponta că se fură cu sprijinul ambasadelor sute de milioane de euro pe an din ţară? Ăştia de afară…?

– Păi şi de ce acceptau toate aceste jafuri? Întrebare…

– De ce acceptam noi toţi?

– Nu noi… Ei.

– Ei?

– Păi, de ce se duceau pe la întâlniri cu ăştia de pe la ambasade? Mai luau câte o decoraţie… Aşa, ca să îşi facă imagine… Să ştiţi că o contră mare între ofiţerii români şi ofiţerii care lucrează pentru parteneri a fost anii aceştia. Şi o să continue să mai fie. Că au rămas mulţi ofiţeri români în servicii şi nu se poate să nu vadă cum sunt lăsaţi ăia de afară să fure…

– Cum vedeţi destinul, dar la rece aşa, al lui Kovesi? Va rămâne în funcţie până la sfârşitul mandatului?

– Eu vă spun fără ură şi fără părtinire. Am explicat cazul meu multor directori şi prieteni, politicieni, colegi din alte Parlamente din Europa şi miau spus „Sebi, înţelegem, credem, vedem dar să spunem ceva… are tipa o imagine extraordinară. Va fi foarte greu să… chiar şi să daţi puţin la o parte vopseluţa…”

 

O cerere de revocare smulsă cu forcepsul

– Cine a făcut asta?

– Serviciul, agenţiile de PR, reţeaua Monicăi Macovei… sunt mulţi care au lucrat la… şi mai are doar un an… S-au prins şi americanii şi preşedintele Iohannis, dar din diverse considerente, cred eu că s-a luat hotărârea să o mai ţină acolo un an, să …

– Păi nu trebuia săţină cont atunci PSD-ul să ia hotărârea cu cererea revocării? A fost sau nu a fost bună?

– A fost bună. Pentru că era atât de mare presiune pe Dragnea încât nu putea să justifice de ce n-o făcea… Şi oricum aţi văzut cât de greu a cerut acea revocare PSD-ul, Tăriceanu, Tudorel, aţi văzut… vă e clar că a fost smulsă cu forcepsul nu ştim cum… o să aflăm… o mai face cineva dezvăluiri.

– Deci credeţi că a fost smulsă cu forcepsul? Credeţi că Tudorel Toader nu a fost entuziasmat?

– Nu. E evident. E evident. Şi erau multe alte lucruri care puteau fi reproşate managerial doamnei Kovesi. Multe. Dar tot e bine că o parte a societăţii, că deja o făceam eu şi fugeam ca năucul în Belgrad, totuşi e ministrul Justiţiei… eu iau acel raport, îl traduc şi-l prezint aici. Iau aceste probe false, le traduc şi le prezint aici. Adică şi nouă, celorlalţi oameni, ne trebuie o poziţie oficială din partea cuiva din Statul român că ce se întâmplă cu falsificatul de dosare este grav. Nu puteam să mergem la nesfârşit şi să stăm ca struţii. Şi Dragnea, şi Tăriceanu, şi Tudorel şi toţi şi să ne pitim de problemă. „S-a antrenat foarte mult pentru că este emotivă”

– Uite la asta nu m-am gândit că într-adevăr dă o valoare oficială unor lucruri pe care noi le ziceam…

– Da, ne duceam la Bruxelles şi ziceam „a, penalii ăia de Ghiţă şi Voiculescu… sunt nişte porci… o întinează pe zeiţă!”

– O vedeţi candidând la prezidenţiale?

– Nu poate. Nu e un om prost. A dat acum dovadă şi că se descurcă cu media. Eu cred că se descurcă , s-a antrenat foarte mult pentru că ea e emotivă, nu poate atât de mult să reziste unui interviu serios şi nici nu s-a aşteptat nimeni că va răspunde întrebărilor. Să ştiţi că jurnaliştii s-au dus pregătiţi . În afară de Tolontan, jurnaliştii s-au dus mai… Nu au crezut că Kovesi va răspunde. I-a luat pe nepregătite. Ca şi cum i-a anunţat că face conferinţă de presă, dar n-o să răspundă nimic. Ea, în general, nu răspundea la nimic.

– Da, a fost o lovitură de PR atât de bună că lumea a zis…

– A doua zi, lucrurile s-au schimbat în presă şi tot aşa . A doua conferinţă de presă nu va mai fi. A fost şocul ăla… !

 

„Urmează să trăim un socialism militar”

– Bun. Ultima întrebare. Mi-aţi arătat o poză, am confirmat-o, am şi descris-o. Mai aveţi poze şi filme?

– Am şi eu şi mai au şi alţi oameni. Ca să nu mai spun câte are SRI-ul cu ea… Adică Toată lumea mă întreabă pe mine…

– Ar trebui să-i întrebăm şi pe ei… …

– Zici că era vina mea…

– Vă mulţumesc frumos. A meritat să vin aici.

– Vă mulţumesc şi eu că aţi venit aici. Sper că după toate aceste lucruri oamenii să înţeleagă: toate aceste campanii de presă care ne fac hoţi, corupţi, în toate felurile de nu mai ştim nici noi ce-am mai făcut în vieţile noastre … toate aceste falsuri şi nenorociri şi invenţii şi fărădelegi… toate aceste lucruri trebuie să se oprească la un moment dat în societate. Nu e vorba doar de mine ca individ şi de o încercare de a-mi repoziţiona persoana în opinia oamenilor … Am doi băieţi. Nu vreau să meargă la şcoală şi educatoarele, ceilalţi copii să spună „ăla e copilul nenorocitului, hoţului ăla!” Nu le-am furat nimic, nu le-am luat nici un ban. Am respectat legile. Am înţeles că urmează să trăim un socialism militar după mintea lui Cristian Tudor Popescu în care toţi să mergem cu Dacia şi să stăm în apartament cu două camere. Dar nu asta ne-au vândut acum douăzeci şi cinci de ani. I-au zis capitalism, prosperitate. „Hai, băieţi, munciţi!” Unii au putut, unii mai puţin. Unii au făcut fărădelegi, alţii nu, Le vom plăti toţi pe toate. Dar nu cu falsuri.

 

„Nu am reuşit să învâţ atâta sârbă”

– Trebuie să le spun telespectatorilor, vă spun şi dumneavoastră, în 1999, în martie, am fost la Belgrad în timpul războiului dus de NATO, am fost, am asistat şi am văzut şi un bombardament… Mi-aţi promis… deja este un autodenunţ!, mi-aţi promis că mă duceţi să văd şi eu dacă Belgradul s-a refăcut după 19 ani…

– Am mers mult pe jos pe aici… o să vă arăt oraşul…

– Trebuie să le spun şi telespectatorilor că după 19 ani în care am fost în două zile când au fost bombardamente…

– Aţi văzut cum vă admiră sârbii când le-aţi spus că aţi stat cu ei pe poduri când erau bombardate… – Sunt şi eu curios să văd cum arată Belgradul acuma, când nu e război…

– Sunt convins că o să vă placă şi sper că şi eu o să reuşesc cândva să ajung acasă…

– Cum se spune în sârbă „la revedere”…?

– Ăăăh.. dobro… Hm, nu am reuşit să învăţ atâta sârbă!…