În primele zile de după tragedie, toată lumea care intra în clădire era controlată la sânge. Acum, se mențin verificările asupra angajaților – care anterior puteau intra fără probleme deosebite – iar vizitatorii sunt cercetați mai atent decât de obicei. O mică inovație este că invitații nu mai primesc obișnuitele ecusoane, care sunt agățate de un șnur, ci un ecuson cu bandă adezivă, care se lipește pe cămașă sau pe sacou, la vedere. „Nu vă spun eu cum să fiți atenți în spațiile publice”, le-a spus un europarlamentar unor ziariști aflați în vizită, ceea ce arată că fiecare locuitor al capitalei Belgiei este în continuare preocupat și temător că atentatele s-ar putea repeta.


Sentimentul este accentuat de neîncrederea funcționarilor europeni în capacitatea guvernului belgian de a ține situația sub control.

Încă se mai vorbește de atentate

„În Belgia nu sunt permise perchezițiile între ora 9 seara și 5 dimineața. Nu cred că teroriștii nu acționează între aceste ore”, a glumit un europarlamentar. Funcționarii europeni amintesc ironic că Belgia a intrat în cartea recordurilor pentru că a fost țara care a rămas fără guvern o perioadă chiar mai lungă decât Irakul, timp în care a fost înregistrată o creștere economică fără precedent. Cei care se aflau la Bruxelles la momentul atentatului deapănă amintiri.

„Unul din angajații la cabinetul meu a auzit de atentatul de la aeroport, s-a gândit că va mai urma o lovitură și, cel mai probabil, va fi la metrou. A venit pe jos și a ajuns la Parlamentul European cu zece minute înainte de explozia din stația Maelbeek”, povestește europarlamentarul PMP Siegfried Mureșan. De altfel, el însuși a decolat de pe aeroportul din Zaventem cu doar o oră înainte de atentat.

Ce-i face fericiți pe europeni este însă sistemul de biciclete pus la dispoziție de administrația din Bruxelles. Costă 100 de euro pe an un abonament și este o excelentă alternativă la metrou – considerat o potențială țintă. Metroul continuă să nu oprească în trei stații, una din ele fiind cea de lângă instituțiile europene, iar alta cea în care a avut loc unul din atentatele de acum două săptămâni, Maelbeek.

Un oraș pustiu

În rest, europenii care lucreză la Bruxelles sunt șocați de liniștea care s-a așternut peste oraș. Lumea se teme, așa că stă în case. Capitala Belgiei, de obicei supraaglomerată și într-un ambuteiaj perpetuu, arată ca un oraș de provincie, duminica. Turiștii au dispărut, ceea ce va avea efecte asupra economiei locale. La marginea orașului nu se vede nici poliție, nici armată, iar în parcuri abia zărești vreun pensionar careși plimbă câinele. În schimb, zona ultcentrală este ocupată de facto de armată, care face verificări aleatorii la gurile de metrou și patrulează cu blindate ușoare.

Ieri, am resimțit direct efectele atentatului. Întrucât aeroportul Zaventem este doar parțial deschis, cursa Blue Air a aterizat la Maastricht, un aeroport foarte mic, situat în Olanda. Compania aeriană a promis că va asigura autocare spre capitala Belgiei, dar acestea au fost insuficiente pentru toți pasagerii. În consecință, grupul de ziariști a rămas sinistrat trei ore pe aeroportul din Maastricht, un fel de hangar în care nu exista nici măcar un loc deschis pentru a bea o cafea.