Pădurea amazoniană, cel mai mare şi mai divers ecosistem de pe Pământ, este și leagănul unor civilizații străvechi. Pe măsură ce mijloacele tehnologice avansează, cercetătorii scot la lumină vestigii ale unei istorii complexe.
Miliarde de lasere lansate din elicoptere care au survolat tărâmurile de legendă ale Amazonului au permis recent descoperirea unor fascinante urme de civilizație. Laserul și tehnologiile prin satelit au dus la detectarea a peste 35 de sate.
Astfel, oamenii de știință care survolau din elicopter pădurea amazoniană au descoprit, cu ajutorul unei tehnologii de detectare prin lidar (detectare prin lumină) o rețea vastă de sate, unele circulare și altele dreptunghiulare. Este vorba despre așezări din anii 1300 – 1700, abandonate cu multi timp în urmă, au stabilit oamenii de știință.
Satele circulare erau gândite din punct de vedere arhitectural într-un mod foarte asemănător, ca o serie de movile alungite în jurul unei piețe centrale, asemănătoare limbilor unui ceas. „Aceste movile alungite, atunci când sunt observate de la înălțime, arată ca niște raze de soare, cărora li s-a dat denumirea de Sois, cuvântul din limba portughează care înseamnă sori”, au explicat oamenii de știință în studiul lor.
Taina satelor-movilă
Studiul face parte dintr-un nou proiect de cercetare arheologică dedicat Amazonului pre-columbian. În ultimii 20 de ani, arheologii au observat că regiunea sudică a imensei păduri amazoniene a găzduit o diversitate de culturi, care au modelat terenul și au modificat peisajul înainte să ajungă europenii.
În ultimul deceniu, arheologii au detectat urmele așa-numitelor sate-movilă, cu o formă de cerc sau dreptunghi și conectate între ele prin vaste retele de străzi. Satele circulare aveau un diametru mediu de 86 de metri, iar cele dreptunghiulare aveau tendința să fie mai mici, cu o lungime medie de 45 de metri. Datele obținute prin lidar au fost combinate cu datele de la sateliți, dezvăluind 25 de sate circulare și 11 sate dreptunghiulare. Alte 15 sate erau într-o stare atât de deteriorată încât nu au putut fi clasificate ca fiind circulare sau dreptunghiulare.
Analizele ulterioare au dezvăluit că aveau drumuri atent planificate. Fiecare sat circular avea două „drumuri principale”, care erau îndeajuns de late și adânci, precum și „drumuri secundare” mai mici care duceau la izvoare din apropiere. Majoritatea satelor erau la distanțe mici unele față de celelalte, în jur de 4,4 kilometri depărtare. Drumurile principale făceau adesea legătura între sate, creând astfel o comunitate vastă în pădurea amazoniană.
Modul distinct prin care oamenii indigeni își dispuneau satele sugerează că aveau modele sociale specifice pentru organizarea comunităților, au adăugat arheologii. Este posibil ca această configurație să reprezinte chiar Cosmosul, sunt de părere oamenii de știință.
Un tărâm mitic
Sistemul complex de drumuri nu este „o surpriză pentru arheologii amazonieni”, au scris cercetătorii. „Relatările istorice timpurii dovedesc ubicuitatea acestor rețele de drumuri în regiunea amazoniană. Sunt menționate încă din secolul al XVI-lea, din relatările călugărului misionar spaniol Gaspar de Carvajal, care a remarcat drumurile late din satele care împrejmuiesc fluviul până în interiorul arealului. În secolul al XVIII-lea, o populație vastă care locuia în zonă a fost descrisă de către colonelul Antonio Pires de Campos, acesta remarcând sate conectate prin drumuri late, drepte și mereu curate”, mai arată studiul.
Totuși, sunt cunoscute puține detalii despre cultura practicată de oamenii care locuiau cândva în acesta sate circulare cu movile. Însă studiile preliminare sugerează că ceramica acestor culturi era mai "crudă" decât cele ale culturii care le-a precedat, cunoscută ca geoglife (create de populația Nazca, ce a trăit în această regiune între anii 400 î.e.n. și 950 e.n), care a fost incluse în patrimoniul UNESCO.
În prezent, pădurea amazoniană, cel mai mare şi mai divers ecosistem de pe Pământ, este în pericol din cauza defrişărilor. Statisticile arată că aproximativ 20% din suprafaţa acetor păduri a fost tăiată pentru a oferi spaţiu şi materie primă activităţilor umane din 1970. America Centrală și de Sud, unde se află aproximativ 40% dintre speciile și plantele din lume, se confruntă cu o criză ecologică majoră din cauza defrișărilor accelerate. Ultimii doi ani au marcat apogeul acestei crize ecologice de proporții, care a angrenat intervenția internațională.
Sursa: Live Science