Evenimentul Zilei > EVZ Play > Cioroianu: Românii sunt greu de condus. Trăim cea mai bună perioadă
Cioroianu: Românii sunt greu de condus. Trăim cea mai bună perioadă

Cioroianu: Românii sunt greu de condus. Trăim cea mai bună perioadă

”Orice om rațional își dă seama că noi trăim, acum, cea mai bună perioadă din istoria României!”, spune, fără ezitare, istoricul Adrian Cioroianu. Desigur, completează el, în cele trei decenii de libertate s-au întâmplat ”multe lucruri bune și multe lucruri proaste – nu le putem judeca la grămadă”, dar ”față de România din 1989, România de azi este pur și simplu altă planetă”.

În interviul acordat Evenimentului zilei, delegatul permanent al României pe lângă UNESCO explică și de ce ansamblul Brâncuși de la Târgu Jiu nu este încă pe lista monumentelor de importanţă universală.

  • Ileana Ilie Ungureanu: Pornind de la penultima dvs. carte, ”Un centenar și mai multe teme pentru acasă. Ce au învăţat şi ce nu au învăţat românii din ultimul secol de istorie” (Polirom, 2018), punctați, pe scurt, principalele teme pentru acasă?

Adrian CioroianuDacă ar fi să glumesc, aș spune că nimeni nu iubește temele pentru acasă. Și pesemne că nu le-am iubit nici noi, din moment ce nu ne grăbim să medităm la lecțiile ultimilor 100 de ani! În acest volum, eu și colegii mei încercăm să identificăm câteva dintre aceste „teme” restante, de la necesitatea de a învăța să citim locul nostru pe hartă până la înțelegerea faptului că, într-o democrație, instituțiile trebuie să fie mai importante decât liderii sau a faptului că, în următorul secol, vom fi pe atât de sănătoși pe cât vom fi de educați. Cum se face că România este o țară bogată cu locuitori mai curând săraci? Răspunsul trebuie să-l căutăm în practica noastră de guvernare, care, în ultima sută de ani, indiferent de regim, nu a excelat niciodată prin respectul față de lege.

  • Ce NU au învăţat românii din ultimul secol de istorie?

Adrian Cioroianu: De exemplu, un lucru pe care nu l-au învățat este faptul că politizarea unor domenii precum educația, sănătatea, apărarea sau securitatea etc. face rău, pe termen mediu și lung. La noi, toate partidele – din România interbelică și până azi – au fost tentate să-și planteze în posturi de conducere clienți mai curând decât specialiști. În ultima sută de ani, aproape fără excepție (inclusiv, evident, regimul comunist, în care exista un singur partid, ramificat ca o caracatiță), specialiștii au fost conduși de politruci – când normal ar fi invers.

  • Credeți că a știut România să profite în interes propriu de aşezarea ei geografică – politic, economic, cultural?
Adrian Cioroianu
Adrian Cioroianu, un istoric de succes

Adrian Cioroianu: Cum spuneam, noi trebuie să dăm tinerilor noștri o minimă educație geopolitică, adică să-i învățăm să citească avantajele și dezavantajele geografiei noastre și ale locului nostru pe hartă. Uneori, poziția noastră ne-a avantajat, alteori nu. N-aș zice că ne-am dat după unii sau alții – aici, povestea e ceva mai nuanțată. Vreme de sute de ani, amenințarea principală la adresa românilor a venit dinspre Sud (turcii) și Est (tătarii, mai apoi rușii). În ultima sută de ani, amenințările au venit fie de la Est (stalinismul), fie de la Vest (fascismul). Așadar, se vede treaba că fiecare epocă are surprizele sale.

  • Prinţul Charles pare să iubească moştenirea noastră culturală… Sunteți delegatul permanent al României la UNESCO, credeți că România își valorifică suficient de bine patrimoniul cultural şi natural, în scopul dezvoltării turismului şi al dezvoltării durabile, în general?

Adrian Cioroianu: Din păcate, și grija față de patrimoniu este o altă „temă” pe care nu am rezolvat-o pe deplin. Noi avem foarte multe locuri frumoase, dar chiar și pentru români e greu să ajungă la ele – din cauza infrastructurii deficitare, în general. Sau uitați-vă ce s-a întâmplat de 30 de ani cu pădurile noastre, care au fost pur și simplu vandalizate, din interese private, românești și străine. Pe de altă parte, aș spune totuși că suntem într-o evoluție: azi e mai bine decât ieri, iar mâine vom fi și mai bine decât azi. În timp, atât guvernele cât și cetățenii în sens larg înțeleg că protecția patrimoniului este o investiție pentru mâine, nu o cheltuială a banilor de ieri.

  • Ce șanse au operele lui Constantin Brâncuși să intre în patrimoniul UNESCO? De ce nu a intrat Brancuși pe lista UNESCO?

Adrian Cioroianu: Ansamblul Brâncuși de la Târgu Jiu are toate datele pentru a intra pe lista Patrimoniului Mondial și sunt oprimist în acest sens. Dosarul, foarte bun, este depus din anul 2018, iar în vara anului trecut o echipă de experți urma să facă o vizită de evaluare la Târgu-Jiu. Doar că, fără nici o legătură cu Brâncuși sau cu România, UNESCO a decis în ultimii ani ca să fie verificate caz cu caz toate dosarele care… au legătură cu războaie – pentru a se evita unele situații tensionate între țări. Or, strict tehnic, mulți români poate nici nu știu, dar și ansamblul Brâncuși are legătură cu… un război: Primul Război Mondial – el a fost ridicat în memoria soldaților căzuți atunci. Repet: decizia UNESCO nu are legătură cu Brâncuși (altele sunt temerile aici), dar dosarul nostru este și el afectat. Așadar, evaluarea va urma. Sunt oprimist, pentru că ansamblul de la Târgu-Jiu a fost păstrat foarte bine, aș spune că primarii, indiferent de partidele lor, au respectat acest tezaur al Olteniei și al României.

  • Care este epoca din istoria românilor pe care o admirați cel mai mult? De ce?

Adrian Cioroianu: Sfârșitul secolului al XIX-lea, adică primele trei decenii ale domniei Regelui Carol I – din motivul că atunci, noi, ca stat, am făcut un progres fenomenal, într-un interval scurt de timp.

Carol I
Carol I, primul rege al României, creatorul statului modern
  • Istoria este, dacă nu disprețuită, ignorată în țara noastră. Cât de greșită este această atitudine din partea guvernanților ultimilor 30 de ani?

Adrian Cioroianu: Fenomenul e mai complicat: românii, în linii mari, respectă istoria lor, ar vrea să o cunoască și devin atenți dacă cineva le spune ceva legat de trecut (v-o spun din propria mea experiență cu serialul TV 5 minute de Istorie). Dar, pe de altă parte, în majoritatea școlilor și liceelor se face doar o oră de Istorie pe săptămână – ceea ce e foarte puțin. Profesorii se grăbesc, umplu tabla de nume și date, astfel încât unii elevi ajung să creadă că Istoria e un fel de carte de telefon – și se tem de ea, la școală.

”Părinții nu pot lăsa moștenire copiilor o țară democratică, de-a pururi – este de datoria copiilor ca, odată ajunși adulți, să-și clădească și să apere democrația lor”

  • Ce-i lipsește politicianului de azi? Cum a ajuns România la elitele politice de pradă de astăzi?

Adrian Cioroianu: În linii mari, politicianului mediu de la noi îi lipsește educația și, multora, și caracterul. Cred că mulți dintre ei ar deveni mai eficienți dacă ar citi, de exemplu, o istorie a Bizanțului – și ar constata că nu sunt multe lucruri noi în politica de azi. Ați văzut ce succes a avut serialul „Urzeala tronurilor”? Deși părea o fantezie, scenaristul s-a inspirat din istoria Bizanțului și din istoria medievală a Europei.

  • Cum credeţi că vor judeca perioada postdecembristă urmaşii noştri de peste 100 de ani?

Adrian Cioroianu: Ceva mai îngăduitor decât noi, sunt convins. Desigur, își vor da seama ce greșeli am făcut noi, dar vor fi mai atenți la prezentul lor, de care vor fi nemulțumiți – românii sunt mereu nemulțumiți de prezent, iar trecutul li se pare mai luminos decât a fost în realitate.

  • Ca istoric, care vi se par lucrurile cele mai îngrijorătoare care se petrec?

Adrian Cioroianu: Neglijența dominantă legată de problemele educației, la noi, ca și aspectele concrete legate de demografia noastră. Cu o scădere demografică precum cea pe care o trăim de trei decenii, economia României nu va mai avea de unde să se susțină. Gândiți-vă că peste 15 ani vor ieși la pensie generațiile cele mai numeroase, „decrețeii” născuți la începutul regimului Ceaușescu. Cu natalitatea din ultimele decenii, cu românii plecați în lume etc., cine le va plăti pensia acestor „decreței”?

  • Cum evaluaţi, fără menajamente, cele trei decenii de libertate din viaţa noastră? În jurul nostru domnesc stagnarea şi deziluzia, începuturile neterminate, politica murdară, manipularea televizată. Lipsește o viziune, lipseşte harta viitorului.

Adrian Cioroianu: În aceste trei decenii sunt multe lucruri bune și multe lucruri proaste – nu le putem judeca la grămadă. Iar realitățile nu sunt, toate, atât de întunecate pe cât le sugerați. Totuși, în ansamblu, aș spune că bilanțul, azi, este preponderent pozitiv. Față de România din 1989, România de azi este pur și simplu altă planetă. Chiar și cea mai imperfectă democrație este de preferat în locul celei mai perfecte dintre dictaturi!

  • Este democrația o sintagmă utopică?

Adrian Cioroianu: Nu. Democrația nu este o utopie, ci este un regim cu multe defecte, dar care oricum are mai multe calități decât toate celelalte regimuri la un loc! Democrația este un regim spre care oamenii liberi tind oarecum firesc, dar care trebuie clădită și reclădită de fiecare generație în parte. Părinții nu pot lăsa moștenire copiilor o țară democratică, de-a pururi – este de datoria copiilor ca, odată ajunși adulți, să-și clădească și să apere democrația lor.

  • Vi se pare că ne luăm unii după alţii, ca oile? Că de la ”instinctul de turmă” am trecut la ”instinctul de gaşcă” și încă mai avem mult de așteptat până să trecem la ”spiritul de echipă”?

Adrian Cioroianu: Nu, dimpotrivă. Românii sunt mai individualiști decât credeți. Din acest motiv, românii sunt și greu de condus, pentru că fiecare vede lumea și realitatea în alt fel. Tot din acest motiv echipele se formează mai greu.

Nicolae Ceausescu
Nicolae Ceausescu a condus România în perioada comunistă
  • Societatea pare să fi căzut în depresie. Lipsa de speranță nu a mai fost atât de pronunțată în România decât în ultimul deceniu al domniei lui Nicolae Ceaușescu. Nimic bun nu ne mai așteaptă?

Adrian Cioroianu: Dimpotrivă, eu cred că orice om rațional își dă seama că noi trăim, acum, cea mai bună perioadă din istoria României! Desigur, nu cer celor care ne vor citi aici să mă creadă pe cuvânt, dar îi invit pe toți să mediteze și să caute plusurile și minusurile fiecărei perioade istorice. Eu cred că prezentul nostru are numeroase minusuri, dar plusurile sunt mai multe.

”Ce garanții avem că un tânăr va fi neapărat un politician mai bun sau mai cinstit decât un veteran? Asta e întrebarea!”

  • Nu sunteți străin nici de politică. Ce v-a învățat politica?

Adrian Cioroianu: Politica m-a învățat ce vă spuneam mai sus, că românii sunt greu de condus – doar că, uneori, aceasta este și o calitate. Apoi, m-a mai învățat să nu judec oamenii după partide (deși toți suntem tentați să facem aceasta). În fine, ca istoric știu că politica, la noi, niciodată n-a fost o Alba ca Zăpada, ci mai curând o Cenușăreasă – care mereu își pierde pantofii (sau altceva).

  • Privind înapoi, care a fost momenul care v-a marcat la nivel personal, din scurta dvs. carieră politică?

Adrian Cioroianu: Perioada mea în politică n-a fost chiar scurtă – au fost opt ani, în care am fost senator de Timiș, europarlamentar, vicepreședinte al PNL, vicepreședinte al grupului ALDE din Parlamentul European, mai apoi ministru. A fost, pentru mine, o experiență cu numeroase fațete, din care am învățat multe.

  • Vă reproșați ceva, din acei ani de politică?

Adrian Cioroianu: Da, regret că nu am ajutat mai mult anumiți oameni, care poate aveau nevoie de un mentor sau de un sprijin, la un moment dat. Pe plan personal, în afara politicii, regret că nu am mai apucat să scriu o carte împreună cu savantul Solomon Marcus. Fixasem împreună sumarul, stabilisem cu dânsul cum să facem dialogul etc. – numai că am tot amânat și, într-o primăvară, cu ceva ani în urmă, am primit vestea că a murit. Trecuse de 90 de ani, dar mie mi se părea tot tânăr, din acest motiv nu m-am grăbit și acum regret, după cum regret că nu am stat mai mult de vorbă cu bunicii mei, care și ei au dispărut, pe rând.

  • Toți politicienii au în discurs ideea împrospătării clasei politice, însă pare că ”reforma” – vorba lui Caragiale – e sublimă, dar lipsește cu desăvărșire.

Adrian Cioroianu: Nu e chiar așa. Împrospătarea o face natura umană și timpul, chiar dacă ne opunem noi. Problema este alta: ce garanții avem, de exemplu, că un tânăr va fi neapărat un politician mai bun sau mai cinstit decât un veteran? Asta e întrebarea!

  • O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în fata globalismului, a capitalismului de cumetrie și a clientelismului politic, abandonând funcția de ghid spiritual al națiunii. Rar găseşti un intelectual vocal.

Adrian Cioroianu: Da, climatul intelectual s-a mai schimbat la noi, vocile din cetate par mai puține decât erau cele din anii ’90. Pe de altă parte, trebuie să acceptăm că anii ’90 nu au fost tocmai o perioadă normală, așadar acest relativ calm trebuie privit pe ambele fețe ale sale. Nu cred că e o capitulare, ci fiecare om, azi, are alte priorități decât cele pe care ni le imaginam acum 30 de ani.

  • Partidele politice sunt ocupate cu lupta între ele şi nu sunt preocupate de problemele ţării. Cum putem rupe acest cerc vicios?

Adrian Cioroianu: Asta este boala tuturor democrațiilor din epoca modernă: scurt-termismul, adică tendința politicienilor de a judeca numai în perspectiva a 4-5 ani și nu mai mult. Dictaturile, e adevărat, pot elabora planuri pe decenii – dar, cu toate acestea, deși mereu pare că dictaturile sunt mai eficiente, pe termen lung se vede că tot democrațiile au un bilanț mai bun. Cercul vicios se va rupe în timp, odată cu acumularea unei experiențe democratice. Așa ceva nu se cumpără și nu se capătă peste noapte.

  • Puterea personală, îmbogățirea rapidă şi protecţia în faţa legii sunt poate marile ”slăbiciuni” ale politicii dâmbovițene. Cine credeți că este cel mai viclean politician din România?

Adrian Cioroianu: Eu am altă perspectivă. Mie mi se pare că mulți așa-ziși „vicleni” din politica noastră au ajuns la închisoare sau sunt pe drumul către ea. În același timp, lumea își aduce aminte cu respect de Ion Rațiu, de Corneliu Coposu sau de Regele Mihai. Poate e bine să fii vulpe în politică, dar tot leul rămâne regele animalelor, inclusiv în politică. Așadar, eu nu sunt atent la politicienii vicleni, ci la cei onorabili.