Un om a cărui ”prezentare” nu se va sfârşi niciodată, deoarece identitatea lui rămâne învăluită în mister. Enigmele, detaliile picante, legendele din jurul acestui personaj genial nu au făcut altceva decât să adâncească şi mai mult misterul. Controversele în ceea ce priveşte…sexualitatea lui Shakespeare constituie un capitol aparte.
De multă vreme există o polemică intensă între două tabere rivale de specialişti în opera lui Shakespeare: cei care îi interpretează sonetele ca fiind oglinda preferinţelor sexuale şi a vieţii private a scriitorului, şi cei care insistă că nu există o asemenea legătură. Unii biografi vorbesc despre un posibilul fiu nelegitim al scriitorului, respectiv viitorul Sir Will Davenant, născut în 1606, dintr-o presupusă legătură adulterină a lui Shakespeare cu soţia primarului din Stratford (localitate în care scriitorul venea periodic pentru a-si vizita familia), alţii comentează disponibilitatea sa pentru relatii homosexuale, speculând că Doamna Brună din Sonete ar fi fost, de fapt, protectorul său, lordul Southampton.

Enigma adolescentului din tablou

Nu demult, printre picturile din colecţia unei familii de aristocraţi britanici a fost decoperit un tablou care a generat valuri de ipoteze. Faptul că Fundaţia Naţională pentru Cultură din Marea Britanie şi-a exprimat opinia că pictura nu reprezintă o femeie, ci un tânăr îmbrăcat în haine de femeie a fost doar începutul. Proprietarii tabloului au mers mai departe, şi au început să studieze posibilele identităţi ale personajului.
A urmat revelaţia: bărbatul din imagine seamănă izbitor cu Henry Wriothesley, al treilea conte de Southampton, patronul artistic al lui William Shakespeare, şi, după unele ipoteze, amantul acestuia! Alastair Laing, expertul care a fost primul de părere că portretul este al unui bărbat travestit, a fost la început sceptic cu privire la o identificare bazată exclusiv pe asemănarea fizică.
"E nevoie de dovezi istorice solide pentru a face legătura între model şi portret". Dar expertizele la care a fost supus tabloul au condus la concluzia că într-adevăr portretul reprezintă cea mai timpurie imagine a lui Henry Wriothesley, conte de Southampton, pictat la vârsta de 17-20 de ani, adică exact în perioada în care Shakespeare scria primele sale sonete.

În tabloul aparţinând unui pictor necunoscut, adolescentul Wriothesley e rujat, fardat şi poartă cercei deosebit de eleganţi. Pletele sale lungi sunt aranjate foarte feminin şi îşi ţine mâna pe inimă într-un gest cam ostentativ.
Conform unora dintre specialişti, indiciile plasează realizarea tabloului între anii 1590 şi 1593, adică exact perioada în care Shakespeare scrie şi publică două poeme de mari dimensiuni dedicate patronului său adolescent: "Venus şi Adonis" şi "Necinstirea Lucreţiei". Sir Francis Kermode, cercetător shakesperian şi fost profesor de literatură engleză la Cambridge, consideră că portretul prezintă, prin sine însuşi, suficient interes istoric, “iar dacă persoana căreia îi sunt dedicate sonetele este chiar Henry Wriothesley, atunci acesta este chipul de care Shakespeare s-a îndrăgostit, şi despre care îşi dorea să fi aparţinut unei femei!”.

<iframe src=”http://www.youtube.com/embed/7740lGif65Y” frameborder=”0″ height=”315″ width=”560″></iframe>