STIL DE VIAŢĂ. Pentru unii, amicul cel mai bun este haina de vreme rea, pentru alţii - partenerul de nădejde la petreceri. Mulţi au rămas însă doar cu amintirea frăţiilor de cruce din copilărie.

În spatele blocului, între un campionat de fotbal şi unul de tras cu cornete, puştii obişnuiau să-şi pecetluiască prietenia printr-un ritual plin de farmec, în vremuri în care transmiterea bolilor nu era subiect de dirigenţie în şcoli: după ce-şi crestau braţele până ieşea o picătură de sânge suprapuneau rănile şi, din acel moment, erau „fraţi de cruce”.   În adolescenţă, cel mai bun prieten era cel dispus să-ţi asculte dilemele, nu te şicana când oftai din pricina primei iubiri şi începea să guste alături de tine, timid, din tentaţiile vieţii. Urmează apoi momentul când cel mai bun prieten îţi devine cavaler de onoare, iar cea mai bună prietenă îţi botează copilul. Nu ai niciun dubiu atunci când le oferi tocmai lor, celor mai buni prieteni ai tăi, această onoare: ei sunt cei care te-au ascultat mereu, te-au sfătuit, te-au înţeles, te-au ajutat ori de câte ori le-ai cerut ajutorul.

Sunt mulţi, însă, care şi-au pierdut cel mai bun prieten odată cu adolescenţa, odată cu întemeierea unei familii sau odată ce cariera a devenit prioritară. „Ea este singura persoană care nu mă judecă” „În timpul liceului am început să simt nevoia să am o prietenă care să fie cea mai bună şi mă durea faptul că ea nu exista”, spune Crina, o tânără de 32 de ani. „Am cunoscut- o însă în timpul facultăţii, într-un moment în care mi-a fost foarte greu, şi a ştiut să mă asculte şi să mă încurajeze cum nu o făcuse nimeni până atunci. Mă cunoaşte acum mai bine decât toţi prietenii la un loc, mai bine decât mama sau decât soţul meu”, continuă Crina.   Ce face din ea „cea mai bună prietenă”? „O sun la miezul nopţii şi nu mă întreabă de ce o deranjez, mă ascultă calmă în momentele în care sunt extrem de enervantă şi irascibilă şi este singura persoană care nu m-a judecat niciodată pentru nimic”, răspunde Crina.   Există specialişti în orice

Societatea modernă îşi trimite indivizii la psiholog atunci când au o problemă. Iar revistele şi site- urile de specialitate îi învaţă pe oameni cum să-şi gestioneze emoţiile şi crizele sufleteşti.

Când sfaturile specialiştilor sunt atât de accesibile, de ce mai e nevoie de cineva care să fie „cel mai bun prieten”? O persoană cu prieteni disponibili şi capabili să vibreze alături de ea se bucură de o garanţie a securităţii care o face mai puţin vulnerabilă, afirmă psihologii.   Se spune că femeile, cu precădere, sunt pre dispuse să menţină relaţii strânse şi de durată cu amicele lor. Din rândul acestora, de cele mai mult ori, se desprinde „cea mai bună prietenă”. „Învesteşti cu titlul de cel mai bun prieten persoana care rezonează cel mai bine cu tine, care este dispusă să-ţi ofere cel mai mult timp şi care are răb dare să asculte ceea ce pe alţii nu-i interesează”, explică psihologul Maria Oprea.

Timpul petrecut împreună, fap tul că a fost prezent în anumite momente-cheie, comportamentul în situaţii dificile îţi dau garanţia că te poţi baza pe el şi acest lucru îţi conferă siguranţa de care ai nevoie, completează psihologul. Suferinţa prietenului e mai mare decât suferinţa mea

Despre răbdare şi altruism vor beşte şi Gabriela, referindu-se la oamenii speciali care, în momentele ei dificile, au lăsat totul baltă pen tru a-i fi alături. „Aveam probleme, mă simţeam rău şi am rugat-o pe prietena mea din copilărie să vină să stea cu mine într-o după-amiază de duminică. A venit într-o jumătate de oră, deşi tocmai îşi internase mama la Fundeni, lucru pe care nu l-am aflat decât câteva luni mai târziu”.   De aceeaşi disponibilitate a avut parte când, într-un alt moment de criză a sunat la uşa unei prietene, la miezul nopţii. „M-a ascultat şi m-a sfătuit deşi, aşa cum aveam să aflu ulterior, ea trecea printr-un moment mai dificil: tocmai se despărţise de prietenul ei şi era speriată că va trebui să crească singură un copil”.   Gabrielei îi este greu să spună cine este cel mai bun prieten al ei. „Mi-e greu să fac o astfel de categorisire. Fiecare dintre prietenii mei este cel mai bun prieten pentru o anumită parte din mine şi pentru un anumit moment al vieţii mele”.  

  PE TERMEN LUNG

Timpul ameninţă prieteniile

Prieteniile se consolidează în timp, dar tot în timp se pot şi destrăma. Maturizarea ne face să ne schimbăm priorităţile: începem să ne facem familii, suntem preocupaţi de cariere, iar pri etenii vechi rămân deoparte de noile noastre vieţi. Nu mai avem timp de filosofii interminabile, colegii de serviciu ne devin a mici şi preiau destăinuirile pe care obişnuiam să le împărtăşim celui mai bun prieten. „Dacă prietenia este bine sudată, ea va trece într-o altă etapă o dată cu maturizarea. Întâlnirile vor fi mai rare, dar va rămâne certitudinea unei relaţii puternice pe care, la nevoie, te poţi baza”, spune psihologul Maria Oprea.