Reportaj. Cinci ani de la atentatul de la Charlie Hebdo. Începe procesul.

Reportaj. Cinci ani de la atentatul de la Charlie Hebdo. Începe procesul.

Suspecții împușcați, dar suspiciuni neelucidate

Cei doi supecți, Saïd Kouachi și Chérif Kouachi, de 34, respectiv 32 de ani au fost împușcați vineri 9 ianuarie în jurul orei locale 17:00, după aproape 54 de ore de la atac.  Adolscentul Hamyd Mourad, de 18 ani, cumnatul celor doi, s-a predat la scurt timp după atac, dar a fost eliberat de poliția franceză după aproape 10 ore de audieri. S-a dovedit că acesta nu are nicio legătură cu atentatul terorist, aflându-se la cursuri în timpul comiterii atacului.

Totuși, în presă s-au pus mai multe semne de întrebare, de către jurnaliștii de investigație, fără răspunsuri concrete.

Astfel, în zilele următoare atacului de la Paris, au apărut mai multe clipuri video care pun la îndoială veridicitatea versiunii oficiale. În primul rând, în clipul video ce surprinde uciderea polițistului, mașina în care s-au urcat ucigașii are oglinzile laterale de culoare albă, pe exterior, în timp ce „mașina abandonată” are oglinzi de culoare neagră. S-a făcut afirmația că oglinzile fiind cromate, pot da iluzii optice. Tot din acel clip video care surprinde uciderea polițistului se vede, după mișcările sigure și precise ale ucigașilor, că aceștia erau niste profesioniști bine antrenați. Ori aceasta contrastează cu uitarea de către aceștia în mașina părăsită a unui document de identitate care a permis identificarea lor rapidă. Se ridică întrebarea: documentul cu pricina aparținea într-adevăr „teroristului" incriminat sau nu? Iar o altă ciudățenie îl privește pe Helric Fredou, adjunctul șefului serviciului regional al poliției judiciare din departamentul Haute-Vienne, cel care se ocupa cu investigarea cazului. E a fost găsit mort, împușcat în cap în noaptea de 10 spre 11 ianuarie. Acest eveniment a fost imediat clasat ca fiind sinucidere, fără a se mai face alte cercetări. Sau, dacă s-au făcut acestea, n-au fost făcute publice.

Papa Francisc: „Există limite și în libertatea de exprimare

Atacul a fost condamnat pe scară largă de aproape toate statele lumii. Fostul președintele francez Francois Hollande, ajuns rapid la locul atacului, a denunțat „un atentat terorist de o excepțională barbarie” și a adăugat că „mai multe atacuri teroriste în ultimele săptămâni – premergătoare masacrului n.r. – au fost dejucate”.

Ne puteți urmări și pe Google News

O atitudine surprinzătoare a avut, însă Papa Francisc care, în acel context tragic a declarat: „Nu poți să glumești pe seama religiei sau să insulți credința altora. Există o limită. Fiecare religie care își respectă oamenii are demnitatea sa. Există limite și în libertatea de exprimare”.

„Je suis Charlie!”

Evident, rușii și turcii au fost cei mai sceptici cu privire la varianta oficială prezentată de autoritățile franceze la finalul anchetei. Komsomolskaya Pravda, ziar rus de mare tiraj, se întreba dacă nu cumva americanii sunt în spatele atentatelor, iar Melih Gokcek, primarul de pe atunci al capitalei Turciei, Ankara, a sugerat implicarea în atacuri a Mossad-ului. În fine, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a afirmat că „Evenimentele urmează un scenariu scris dinainte și ar trebui să fim conștienți că este vorba de un complot împotriva lumii islamice”. Bine, aceste reacții erau de așteptat din partea unor adversari mai mult sau mai puțini declarați ai Occidentului.

Cert este un lucru, întreaga lume civilizată s-a solidarizat cu drama din Capitala Franței, urmarea fiind viralizarea, atât în presă și sferele politicii, cât mai ales pe rețelele de socializare, a celebrei sintagme: „Je suis Charlie!”.

P.S. Nu am găsit în presa franceză vreo referire a unor manifestații oficiale de comemorare a tragediei din 7 ianuarie 2015.