Rezultatul alegerilor din Turcia reprezinta o victorie a democratiei, dar nu rezolva dilema fundamentala a societatii turcesti.
Partidului moderat islamist (AK) al premierului Erdogan, tocmai reales, e indreptatit sa considere ca electoratul a dezaprobat rolul armatei in blocarea candidaturii ministrului de externe Gul la presedintia tarii. Perdantii se vor consola ca AK nu a obtinut majoritatea parlamentara de doua treimi, care i-ar fi permis sa schimbe modul de alegere a presedintelui.
Ceea ce nu inseamna ca elitele laice, in primul rand generalii, vad cu ochi buni ascensiunea AK. Partidul are radacini islamice, intr-o tara cu o numeroasa populatie rurala conservatoare, legata de moschee. Principalii sponsori ai AK sunt negustorii si intreprinzatorii din Anatolia, exclusi pana acum de la conducerea treburilor tarii.
Burghezia cosmopolita din Istanbul sau Izmir resimte concurenta lor si stramba din nas la fumul gratarelor de pe malul Bosforului, semn al relativei prosperitati aduse de guvernarea AK. Se teme de „un program islamist secret” care le-ar afecta stilul de viata.
Alegerile nu rezolva insa dilema fundamentala a Turciei: cum sa impaci principiile laice ale statului intemeiat de Kemal Ataturk cu democratia si afirmarea identitatii musulmane? Democratia si secularismul, aflate in armonie in Europa, functioneaza altfel in Turcia. Religia e separata de stat si, teoretic, exista libertatea de a o practica; dar predicile tinute in moschei sunt avizate de Departamentul Cultelor.
Unele voci sustin ca secularismul, devenit aproape o religie, ar trebui sa primeze in continuare in fata democratiei. Nu se tem atat de varfurile AK, cat de presiunea administratiei locale, care, pe alocuri, interzice alcoolul sau minijupele.
UE saluta insa victoria AK, considerandu-l un partid pragmatic si un eventual model pentru alte tari musulmane. Dl Erdogan (care, nu de mult, agrea incriminarea adulterului) a facut reforme si a adoptat un discurs centrist si conciliator. Alternativa in Turcia de astazi ar fi un nationalism agresiv la adresa kurzilor si ostil deschiderii spre Occident.