Evoluțiile din Republica Moldova preocupă în mod substanțial statele din regiune, statele Uniunii Europene și ale NATO, ba chiar și administrația de peste ocean. Deși e un stat mic la marginea României, Chișinăul a ajuns în prim planul știrilor, măcar prin haosul funcționării în paralel a două puteri, două guverne și o cursă după loialități interne și intra instituționale și după sprijin internațional, în care o parte (virtual câștigătoare politic) nu vrea să mai discute cu cealaltă, până nu predă cheile imperiului.

Chișinău. Asta deși dialogul, inclusiv apelul la calm și responsabilitatea invocată pentru a debloca situația în care clasa politică a adus Republica Moldova azi, se află în toate documentele, în ciuda pretențiilor unora de a fi recunoscuți (sau că au fost deja recunoscuți) în defavoarea celorlalți.

Dacă e să privim alianța formată din socialiștii pro-ruși ai lui Igor Dodon și pro-europenii ACUM ai Maiei Sandu și ai lui Andrei Năstase, această coaliție și guvernul pe care l-a dat are câteva ciudățenii constitutive. Probabil că acest lucru a determinat întârzierea acceptării mezalianței, cu Maia Sandu și PAS-ul care a rupt ritmul și a mers înainte, forțând mâna partenerilor de alianță din PPDA-ul lui Andrei Năstase. Și întârzierea peste termenul anunțat de Dodon și de Curtea Constituțională, de unde problemele crizei constituționale.

Orice coaliție dintre două forțe politice se bazează pe o cantitate serioasă de încredere și pe interese comune, care garantează coeziunea. Cu atât mai puțin dacă fugi chiar de ideea să o numești coaliție, fie și conjuncturală, și vorbești despre o coaliție situațională, cu perioadă limitată de funcționare. În lipsa unei încrederi susținute, fiecare din părți își alege o secvență a guvernării și fiecare îl controlează pe celălalt. Așa s-a întâmplat în cazul PLDM-PDM, când PLDM a preluat economicul, financiarul, iar PDM juridicul. Cu costurile pe care le-am văzut când o parte a vrut să o elimine pe cealaltă, iar Vlad Filat a ajuns în 24 de ore în închisoare, prin sistemul judiciar controlat de Vladimir Plahotniuc, oligarhul de azi.

Deci pentru ca să existe funcționalitate, fie și pe perioadă determinată a unei coaliții conjuncturale, părțile își păstrează fiecare cheia de control a celuilalt – pentru a fi sigur că nu se trezește împins afară din mașină. Și convine fie asumarea în comun a acțiunilor, controlate reciproc, fie împărțirea responsabilității pe sectoare. În nici un caz nu pleci la drum fără nimic, fără cheie de control și fără frâne (odată ce ai aruncat peste bord Curtea Constituțională, ale cărei hotărâri nu le mai recunoști, pentru că e controlată de Oligarh).

La Chișinău, formula negociată pe colț de masă, cu Kozak mediator și urme de comisari europeni și telefoane și emisari germani a făcut ca întregul domeniul al securității și apărării să treacă la PSRM, la pro-rușii lui Dodon. Ministerul Apărării, Ministerul Reintegrării și Serviciul de Informații și Securitate dat pe față sub control rus, dar și președinția Parlamentului, adică o altă cheie de control, a lui Igor Dodon.

Practic pro-europenii de la Chișinău s-au urcat la volan într-o mașină în care nu au nici cheia, nici frânele. Au reușit să o deschidă, împreună cu prorușii socialiști, care i-au lăsat să preia toată responsabilitatea conducerii guvernării, dar care păstrează cuiul lui Pepelea al cheii de contact și au tăiat frânele. Iar coaliția merge într-o direcție fără perspective, asumată ca fiind conjuncturală și vindicativă – eliminarea Oligarhului și a întregului său sistem. Cu ce costuri pentru șoferul care va încasa blamul final? În momentul de față, dușmanul comun este oligarhul rău care a capturat statul. Ignorând pe deplin problemele de legalitate, constituționalitate și funcționare – dar și preocupările ambilor vecini, România și Ucraina, singurii pe care-i are Republica Moldova, și pe care nu i-a consultat nimeni – fără soluții de ieșire din criză și respingând apelurile la dialog venite de la toate cancelariile, coaliția de mezalianță a bătut palma într-o variantă mixtă, în care își asumă guvernarea – mai puțin posturile cheie legate de securitate, apărare și federalizare – și au dat și a doua poziție din Republica Moldova după Președinte, Președinția Parlamentului. Pentru că, potrivit Constituției, ordinea de precădere în stat este Președinte, Președinte al Parlamentului, Premier, deci coaliția a luat doar cea de a treia funcție în stat. Fără cheie de control.

O să spuneți că e bine, nu s-a realizat dezideratul Rusiei, cerut de Dodon explicit la negocierile cu Plahotniuc și șantajul contra anularea dosarelor sale din Rusia. Moscova a cerut Externele, Apărarea, federalizarea Republicii Moldova, la care Dodon a adăugat Internele pentru el și câte un milion de dolari pe lună zice-se pentru partid, pe care să nu-i mai plătească Vladimir Putin prin vicepremierul său către socialiști, ci direct Plahotniuc. Așa rezultă din înregistrările „trucate”, care l-ar trimite pe actualul președinte în spatele gratiilor. Nu. Externele au rămas la Nicu Popescu – o excelentă alegere, probabil cea mai bună din Guvern – iar noul șef socialist pro-rus al SIS-ul nu a putut fi încă numit. În schimb, Zenaida Greceanâi e Președintele Parlamentului, garantându-i lui Dodon că poate bloca orice nu-i convine acum și în viitor, chiar dacă o majoritate (alta decât cu socialiștii pro-ruși) ar vota legi sau numiri. Dodon a mai făcut-o, a fost suspendat pentru asta, dar succesorul său e azi tocmai șeful partidului pro-rus, deci nu va semna în locul său. Cheia de control a dispărut.

Degeaba ai cel mai formidabil Guvern – și chiar sunt oameni destoinici, nu toți foarte familiarizați cu administrația, și mulți veniți de pe afară, puțin adaptați particularităților din Republica Moldova. Dar dacă Președintele îți poate bloca oricând – ilegal și neconstituțional - orice numire sau lege sau inițiativă, sigur nu poate fi vorba despre o afacere bună, ci de naivitate și neprofesionalism. Iar a doua cheie de control, Curtea Constituțională, a fost aruncată pe geam prin ignorarea deciziei de dizolvare a Parlamentului după 90 de zile.

Mai grav, orice acțiune a Guvernului intră în responsabilitatea pro-europenilor de la ACUM, care riscă să se trezească în situația pe care Dan Dungaciu a descris-o plastic: nu poți să-l elimini pe Bashar al Assad aliindu-te cu ISIS. Și asta dând Rusiei pe față cu toată zona de securitate pe Prut și la granița Ucrainei, amenințând grav interesele de securitate națională ale ambilor tăi vecini, România și Ucraina.