Mihaela Radulescu si Monica Barladeanu, romance faimoase la ele acasa, au prins roluri de speriat intr-un horror american.

Chiar daca „Se credea Picasso” („Fall Down Dead”) geme de clisee - precum scena dusului, mortul care invie pentru cateva secunde cat sa ne bage in sperieti -, scene si dialoguri neinspirate, care mai degraba starnesc rasul decat frica, are totusi meritul sa ne demonstreze ca Monica isi face cum trebuie temele la Hollywood.

Dupa aparitiile in „Moartea domnului Lazarescu”, film care a obtinut in 2005 „Un certain regard” la Cannes, „Lost”, „Second in Command”, „Incubus”, „Living and Dying” (al aceluiasi regizor Keeyes, in care are un rol episodic), Monica se descurca grozav intr-un scenariu care mai degraba pune bete in roate decat ajuta.

„Helen, personajul pe care il interpretez, este o femeie extrem de religioasa, care lucreaza in echipa de sanitarizare a unei cladiri cu birouri si cade victima unui criminal in serie”, isi prezinta ea, eufemistic, partitura.

In fapt, e o tanara femeie de serviciu, care nu se desparte nicio clipa de rozariul ei, bolborosind la fiecare spaima o rugaciune si ferindu-si privirea de cate ori presimte un pericol. Este incapabila sa riposteze, sa fuga, e intruchiparea mielului care sta la sacrificat. Victima perfecta. 

Fugarita de asasin

Mihaela Radulescu este cea care deschide filmul, cu o scena scurta, menita sa ne puna in tema cu ispravile criminalului (interpretat de Udo Kier, pe care il puteti vedea si in serialul „V.I.P.”), care se crede Picasso. Acesta lucreaza temeinic, adica ucigand pe banda rulanta si jupuindu-si victimele pentru a alcatui din bucatile de piele o femeie numai a lui.

Ca orice artist care se respecta, ucigasul exerseaza mult, alcatuieste nenumarate schite, iar personajul Mihaelei face obiectul uneia dintre ele, adaugand inca putin la experienta ei actoriceasca dobandita cu „Legaturi bolnavicioase” si „15”. 

Ingrozita de propria imagine

Imaginea Mihaelei jupuita si cusuta la loc pentru impresia artistica este prima marturie vizuala a ororii. Cum a ajuns sa fie supusa unui astfel de tratament ne povesteste chiar vedeta, care, desi nu agreeaza genul horror, a vrut cu tot dinadinsul sa vada cum se lucreaza intr-o echipa de filmare de la Hollywood.

„Am ajuns in distributie dintr-o intamplare. Propunerea mi-a facut-o unul dintre producatori, iar cand regizorul a aflat ideea producatorului a cerut proba cu mine. Mi-am dorit aceasta experienta in primul rand pentru sansa de a face „practica” pe un platou american de film. Marturisesc ca filmul nu e genul meu deloc, nu ma duc niciodata la cinema ca sa vad filme de groaza, dar voi face o exceptie de aceasta data. Stiu ca productiile horror au fanii lor, asa ca pentru ei e sigur interesant!”

Cel care a ajutat-o foarte mult la filmari a fost chiar Udo Kier, interpretul rolului principal. „A avut acea generozitate specifica actorilor mari, care stiu ca nu pot straluci daca cei din jur joaca prost. M-a ajutat la fiecare scena, am repetat impreuna si m-am straduit sa nu dezamagesc pe nimeni”.

Prietenie peste Ocean

Filmarile au avut loc in Carolina de Nord, Mihaela a fost nevoita sa se deplaseze chiar si pentru scena aceea foarte mica pe continentul american.

Din pacate, nu s-a intalnit pe platouri si nici in afara lor cu Monica, prietena ei pe care o cunoaste de noua ani, dar au compensat altfel situatia. „Exact cu o zi inainte sa ajung, Monica si-a incheiat filmarile, asa ca nu ne-am vazut, dar am vorbit zilnic la telefon sau pe email. Stiam de la ea deja totul despre echipa, despre locatie. Mi-a fost de ajutor. Prezenta noastra in acelasi film a fost o coincidenta fericita, eu luasem rolul inainte ca Monica sa fie chemata la un casting pentru un rol in acelasi film”, povesteste ea.

Vacante in Paris si Tanzania 

Asa cum ne-a obisnuit, Monica este foarte tacuta cand vine vorba de planuri sau roluri pe care nu le considera semnificative. Ne-a spus totusi ca este implicata intr-un nou proiect cinematografic. Mihaela isi vede de cursurile de la Regie si se pregateste de o noua confruntare cu comisia CNC, care anul trecut i-a respins proiectul despre viata Zarazei.

Si, cum este vremea vacantelor, cele doua vedete se pregatesc de momente placute, Monica in sudul Frantei, cu Bobby Paunescu, dupa care urmeaza o destinatie-surpriza de organizarea careia s-a ocupat chiar Bobby.

Mihaela ia drumul Israelului, viziteaza apoi Tanzania pentru a filma un documentar, dupa care isi va trage sufletul in gradina plina cu flori de acasa.

Inca nu au vizionat filmul

EVZ TV: Ati vazut filmul, ce impresie v-a facut? Mihaela: N-am reusit sa vad nimic din ce  am jucat, dar am vizionat cateva scene cu Monica. Mi se pare ca e foarte credibila si ca nu va dezamagi pe nimeni. Cat despre film, trebuie sa marturisesc ca nu e genul meu deloc, nu ma duc niciodata la cinema sa vad filme de groaza, dar voi face o exceptie de data aceasta.

Monica: Nu am reusit sa vad filmul inca si oricum am o problema sa ma vad in filmele in care am jucat. Sunt fortata cateodata de procesul de post-productie sa vad cateva imagini, dar, de obicei, cu atata raman...

Care sunt criteriile in functie de care acceptati sa jucati un rol? Mihaela: Nu sunt actrita, n-am termenii de judecata necesari pentru a refuza un rol pe alte criterii decat cele legate strict de calitatea scenariului, de povestea in care trebuie sa devin personaj. N-as juca chiar orice, tocmai pentru ca nu sunt actrita si mai am de platit tribut imaginii pe care-mi sprijin cariera din televiziune sau pe cea din zona activismului social. Daca as fi fost actrita, m-as fi dus pana departe, in sensul ca nu mi-as fi fixat limite de imagine.

Monica:  Sunt diferite de la o productie la alta; uneori, ai juca in orice poveste filmeaza regizorul tau preferat, alteori ti-ar placea sa faci schimb de replici cu un actor cu care vrei sa lucrezi de mult si deci acesta poate fi unul dintre motivele pentru care semnezi contractul. Sau poate ca povestea vorbeste perfect sensibilitatii tale si atunci nu poti spune nu...

Operatiunea jupuirea

3-4 ore de machiaj

„Machiajul a durat cel putin trei ore. A fost nevoie si de o pauza de masa. Ma amuzam teribil cand ma duceam sa termin o conversatie inceputa cu ore mai devreme cu colegi care abia ma mai recunosteau”, povesteste Monica despre schimbarile la care a fost supusa. Pentru Mihaela, partea cu machiajul a fost „cea mai chinuitoare, dar si o experienta inedita”. „Am stat patru ore in scaunul de machiaj, cu dl Star, un guru al efectelor speciale. Nu pot sa spun ca rezultatul final m-a incantat, a fost atat de realist realizat incat aproape ca mi s-a facut rau cand m-am vazut „taiata”  si „cusuta”„, povesteste ea.