În timp ce aproximativ 1,5 millioane de uiguri au fost sau sunt încă deținuți în uriașe „tabere de reeducare”, regimul își trimite „cadre de nădejde” în căminele uigurilor, la femeile ale căror soți se află închiși de regimul comunist.

Considerată o amenințare din partea autorităților chineze, minoritatea uigură este progresiv deconectată de lumea exterioară de interdicții și de amenințările guvernului de la Beijing.

De mai multe luni, uigurii au întrerupt contactul cu lumea din afară, de teamă să nu fie acuzați de lipsă de loialitate față de regim și să fie închiși.

În mod similar, nimeni nu răspunde jurnaliștilor care reușesc să viziteze regiunea Xinjiang, de teama repercusiunilor.

Pe fondul islamofobiei, toate pretextele sunt bune pentru trimiterea membrilor comunității uigure în lagărele de muncă, scrie Slate.

Asimilare forțată

În acest context în care drepturile omului sunt încălcate flagrant, guvernul chinez a dezvoltat un nou program în Xinjiang.

Pentru a promova „unitatea etnică” în această regiune predominant uigură și musulmană, regimul trimite bărbați femeilor uigure ale căror soți se află în lagăre de muncă.

Aceste cadre sunt responsabile de monitorizarea căminelor și predarea ideologiei politice a Partidului Comunist. La fiecare două luni, petrec aproximativ o săptămână în casele uigurilor: muncesc, stau la masă și participă la viața de familie.

De asemenea „cadrele” sunt trimise să împartă patul cu femeile uigure, dar nimeni nu s-a plâns.
Oamenii partidului spun că niciodată nu au încercat să profite de femeile uigure și că, în general, familiile acestei minorități sunt „foarte fericite” să-i primească în casă pe emisarii partidului.

Dar, în cazul în care uigurii protestează împotriva acestor metode, se pot aplica restricții ale drepturilor lor, iar „taberele de reeducare” sunt suficient de mari pentru a găzdui orice persoană care ar emite și cea mai mică critică.

Human Rights Watch a denunțat aceste „practici profund invazive de asimilare forțată”, care „nu numai că încalcă drepturile fundamentale, dar sunt de asemenea susceptibile să creeze și să crească resentimente în regiune”.

Dolkun Isa, președintele congresului mondial al uigurilor, consideră că programul a „transformat casele uigurilor în închisori din care este imposibil să plece”.

 

Te-ar putea interesa și: