În Franța a început procesul atentatelor islamiste care au lovit revista de satiră Charlie Hebdo și un supermarket kosher. Familiile victimelor așteaptă răspunsuri și consolare. FRANCE 24 a stat de vorbă cu Maryse Wolinski, văduva caricaturistului Georges Wolinski, asasinat, alături de alte 11 persoane în atacul de la Charlie Hebdo, din 7 ianuarie 2015.

Jurnalistă și scriitoare, Maryse Wolinski a scris o carte în care își povestește experiența personală de a trece prin groaza acelei zile. Wolinski vorbește și despre teroristul Chérif Kouachi, cel mai mare dintre cei doi frați Kouachi care au comis masacrul, spunând că imaginile cu el au „sufocat-o” până la punctul în care s-a îmbolnăvit grav.

Jurnaliștii de la France 24 au vrut să afle ce așteptări are Wolinski de la procesul care începe.

„Părțile civile, inclusiv eu, nu prea avem așteptări de la acest proces. Pentru că urmează să-i judecăm pe complici, nu pe făptași. Evident, va fi interesant să aflăm cum acești oameni au ajuns să ofere asistență lui Kouachi și Coulibaly. Mă interesează asta. Aș dori, de asemenea, să o aud pe soția lui Cherif Kouachi, aș vrea chiar să vorbesc cu ea, să încerc să înțeleg cum ar fi putut ignora ce se întâmpla”.

Ea spune însă că procesul nu va fi o experiențăm ușoară, mai ales pentru rudele celor care au pierit în atentat.

” Vom auzi mărturii și, desigur, va fi un moment foarte dificil. Aș dori, dacă trebuie și dacă am puterea să fac asta, să vorbesc despre soțul meu, despre bărbatul care a fost și despre adevărul acestor evenimente, care încă ne scapă. Vreau să spun că familiile sunt afectate de această violență, poate chiar de-alungul unor generații. Soțul meu a fost stâlpul familiei noastre și l-am pierdut”.

Maryse Wolinski povestește și momentele de dinaintea atentatului, susținând că soțul său era tot mai îngrijorat, însă nu i-a destăinuit motivul acestor temeri și nici faptul că revista Charlie Hebdo primea zilnic amenințări. „Îmi amintesc de Crăciunul 2014, când era foarte îngândurat. Și mă întreb mereu de ce, când el nu mergea atât de des în redacție, a mers la acea ședință, pe 7 ianuarie. CH mergea foarte prost, iar discuția din ziua aceea avea să fie despre viitorul ziarului. Așa că el a vrut să fie acolo. E un paradox teribil când te gândești la asta: Charlie era la un pas de faliment, când s-a comis atacul”, spune ea.

Pentru văduva caricaturistului este de neînțeles și cum de „supravegherea a fost redusă, de către forțele de ordine, deși amenințările sporeau. „Știu că Charlie Hebdo nu era prea bine văzut de forțele de ordine și că unii polițiști responsabili cu supravegherea se temeau. Am vrut, mai degrabă să protejăm poliția, decât arta? Cum să explic lentoarea cu care au intervenit forțele de securitate la 7 ianuarie 2015? Aș dori să am răspunsuri la aceste întrebări”.

Jurnaliștii au vrut să afle de ce este supărată pe serviciile de informații.

Maryse Wolinsk a explicat: „Pentru că atunci când te întorci din Yemen, așa cum a fost cazul lui Cherif Kouachi, ai o misiune. Așa spun toți specialiștii. Cum să explic eu că serviciile de informații au încetat să îl monitorizeze pe Cherif Kouachi, care era cunoscut, la doar an după ce s-a întors?”

Văduva spune și de ce familiile celor uciși la CH s-au îndepărtat.

”După atacurile de la la Bataclan și Nisa, au existat asociații care s-au format. În cazul Charlie, fiecare a mers pe drumul său, cu propria durere. Am fi putut face ceva, dar aceste vremuri sunt atât de groaznice de trăit încât uneori lucrurile îți scapă. Cel mai important lucru este însă că CH continuă să existe. Nu pot fi împotriva unui ziar fondat de soțul meu”.

Despre boala cumplită care a lovit-o la opt luni după moartea soțului, Maryse Wolinsk spune: Am trăit acest cancer la plămâni ca pe un atac real asupra corpului meu. Dar, cu această carte pe care am scris-o, cred că m-am eliberat de Chérif Kouachi. Sper să scap de această boală și să pot continua să trăiesc”.