„Sint pentru cei care au omorât Charlie"..."Au căutat-o îndelung". "Nu putem să ne lăsăm insultați de un desen cu profetul, e normal să ne răzbunăm.”, "De ce au continuat dacă deja i-am amenințat?". Replicile de mai sus nu au fost scrise pe rețelele de socializare ci în sălile de curs ale școlilor pariziene, a două zi după atacul de la Charlie Hebdo. În anumite clase polemica între profesori și elevi a fost extrem de dură, care au mărturisit că după o astfel de zi s-au simțit șocați, triști și îngrijorați.

Corespondență din Paris de la Amira Damian

 „Doamnăƒ, este posibil să nu țin minutul de reculegere ? Nu vreau să mă reculeg pentru oameni că aceștia”. Întrebarea, preluată de Madame Figaro, a venit de la o elevă a lui Charlotte, o profesora de franceză din arrondismentul 13, înainte de începerea cursurilor, joia trecută, o zi după atacul de la Charlie Hebdo. În această clasă numărând 26 de liceeni, 8 tineri au refuzat să țină momentul de reculegere declarând că „nu înțeleg sensul acestei zile de doliu național”. 

„Au căutat-o îndelung. Culegem ceea ce semănăm cu riscul de a provoca”, au declarat câțiva contestatari „de confesiune musulmană” în momentul în care în toate clasele din Franța, profesorii vorbeau despre dramă care a atins redacția unui jurnal de satiră și a făcut 12 morți, se arată în articolul Madame Figaro. „De ce să tăcem pentru astfel de oameni ? Când o femeie este violată, nu ținem un moment de reculegere”, lansează un alt elev.  

„Faptul de a reprezenta profetul și anumite caricaturi îi șochează”, explică Charlotte. Potrivit acesteia, „este foarte dificil să faci deosebirea între atitudini de ordin provocator și convingeri reale”. Tensiunea însă s-a instalat.

În următoarea oră, între 11 și 12, profesoară încearcă să calmeze spiritele, pornind de la întrebarea: este normal să fi omorât pentru că ai desenat? și insistând pe respectul pe care trebuie să îl avem pentru persoanele decedate, lăsând deoparte subiectul liberatii de expresie. Soneria anunța miezul zilei. Elevii se ridică în picioare pentru a aduce un omagiu celor asasinați cu o zi înainte.

Însă nu a fost așa peste tot. Într-un liceu din Roubaix, ce număra 400 de elevi, momentul a fost perturbat de discuțiile unor elevi „care nu au înțeles prea bine la ce servește acest moment” povestește un profesor.       „Au căutat-o demult"

Pe pagina sa de Facebook, o profesoară povestește această zi dificilă de joi, încercând să explice astfel cererea ei de mutare în altă școală, mai scrie sursă citată. Ea povestește că în dimineață de 8 ianuarie, a fost întâmpinată la oră 8 dimineață de o elevă care i-a spus „eu sînt pentru cei care au omorât Charlie Hebdo”. Un alt elev a continuat: „I-am prevenit o dată, am dat foc (făcând referire la incendiul criminal asupra ziarului din 2011, n. red) ei continuă, îi avertizăm din nou, ei continuă, după asta e elegerea lor”, mai povestește profesoara, citată de Madame Figaro. 

Vineri dimineață, Thierry Foulkes, profesor de matematică, a trecut și el prin aceeași experiență, pentru care nu era pregătit....„Nu mă așteptăm să văd asta aici, în arrondismentul 15”.

Cinci elevi i-au mărturisit că echipa de la Charlie Hebdo „a căutat-o de mult”. O tânără îi arată o foaie pe care scrie „Nu sînt Charlie și nu voi fi niciodată”. O alta se ridica pentru a lipi pe tablă ultimul desen a lui Charb pe care îl vede că o „stigmatizare” a religiei sale.

„A luat-o că ceva personal. De fapt, foarte mulți nu înțeleg pur și simplu umorul publicației. Ei trăiesc extrem de puternic evenimentele și nu au toate instrumentele de lectură. E o muncă imensă de educație care trebuie făcută, dar nu trebuie renunțat”, mai spune profesorul. 

Unii însă au traversat acest eveniment diferit. Este și cazul unei tinere profesoare dintr-un colegiu din La Courneuve, zonă Seine-Saint-Denis. Deși dialogurile erau foarte încărcate în clasă, profesorul s-a gândit să „reexplice” anumite caricaturi.

„Am rămas șocat pentru că foarte mulți elevi sînt preocupați de repercursiunile evenimentelor asupra climatului actual”. Tânărul profesor a mărturit pentru sursă citată că a fost liniștit să constate și inteligență cu care privesc aceste lucruri, mai ales când spuneau „nu sînt musulmani”, atunci când vorbeau de asasini.

Unii au făcut chiar pledoaria libertății presei. Profesorul a mărturisit că atunci când le spunea elevilor că nu trebuie să confunde musulmanii și integriștii, un elev i-a răspuns: „Doamnă, puteți să îi spuneți asta și mamei mele?”    Nevoia de dezbatere

„Vă invit să răspundeți favorabil tuturor necesităților sau întrebărilor care ar putea avea loc în clase”, a scris ministrul Educației Naționale, Najat Vallaud-Belkacem, miercurea trecută, într-o scrisoare adresată întregului personal de învățământ.

Nevoia de comunicare și dezbatere a fost, într-adevăr, puternică în cea mai mare parte a timpului iar profesorii au lăsat temele pe care le aveau pregătite pentru a vorbi iar și iar de ceea ce s-a întâmplat.

De la libertatea presei și a libertății de exprimare până la întrebări legate de posibile noi atentate. Potrivit lui Thomas Messias, profesor de matematică la liceu, faptul că s-a vorbit a făcut bine.

În timp ce în unele școli pariziene au avut loc discuții tensionate, în altele zilele care au urmat atacului au fost emoționante. Într-un din clase, unde elevii erau în majoritate de confesiune musulmană, un tânăr a adus la școală un desen care reprezenta un porumbel ce ține în cioc un creion.

Evenimentele prezentate mai sus au fost doar câteva exprimate în presă franceză în cursul acestor zile. Dincolo de reacțiile diferite ale elevilor, profesorii sînt dezamăgiți de fractură pe care acest eveniment tragic a creat-o în inimă claselor, de obicei sudate și care trăiesc acum într-un fel de ambianță de glacială.

Chiar dacă sînt hotărâți să meargă mai departe și să trasmita zilnic prin ceea ce fac valorile care definesc Franța, profesorii spun că u  uneori se simț „trădați de părinți. „Îi învățam la școală valorile republicane, dar odată ce ajung acasă face vor. Nu mai au încredere în noi, profesorii. Nu ne consideră aliați ci dușmani.”, mărturisește unul din profesori. 

S-a vorbit mult în aceste zile de nivelul de educație și rolul pe care l-ar putea avea această în prevenirea unor acte că cele din 7-9 ianuarie. 

Ce pot să îi răspund unui tânăr care mă întreabă: „De ce să țin un moment de reculegere pentru cineva pe care nu îl cunosc? se întrebă un profesor care mărturisește că nu a avut în cap decât o singură replică: „Măcar pentru faptul că dimineață când au plecat de acasă au spus familiilor lor pe curand”. O replică neînțeleasă însă de toți.