Sunt trenuri în care, odată urcat, te consolează doar gândul că se poate şi mai rău cu personalul şi în care controlul biletelor e chin pentru "naşii" care bagă capul în pământ când comentează călătorii. Şi sunt trenuri în care doar discuţiile despre referendum şi actualitatea internă sunt mai aprinse decât temperatura din vagoane.

E aproape ora 8 seara, iar site-urile meteo încă arată 38 de grade afară, şi asta la umbră. Sutele de călători care aşteaptă pe peroane în Gara de Nord, în zi de weekend, se roagă în gând să aibă trenul aer condiţionat. Doar că asta e o loterie, la acelaşi preţ există trenuri "normale" şi trenuri cu sauna inclusă, o "facilitate" de care nimeni nu te întreabă dacă ţi-o doreşti. Trenul Interregio de 19.45, care merge în direcţia Bucureşti-Craiova, face parte din ultima categorie, iar călătorii se simt în faţa unei provocări. În atmosfera uzuală a înghiontelilor şi preocupaţi mai degrabă să-şi ocupe locurile, toropeala ce pluteşte în aer nu le ridică, în primă fază, prea multe semne de întrebare şi pare mai degrabă trecătoare. Din mulţimea înfrântă de căldură se remarcă două elemente. O precupeaţă cu câteva găleţi de brânză, din fericire cel mai probabil goale, după o zi la piaţă, şi un domn la vreo 60 de ani descheiat integral la cămaşă, care are grijă să-şi asigure sticlele de zaibăr din calea călătorilor necivilizaţi. Val de indignare: "Singurul tren ţinut în soare" În compartimentele clasice de şase persoane, ca nişte cutii de chibrituri, e fierbere mare. Căldura care se degajă din scaune îţi inundă mădularele. Un călător avizat atrage atenţia că butonul roşu care stă aprins deasupra uşii arată că e căldura pornită. Explozie de indignare. "Ia să vedem ce părere o să aibă naşul de asta. Da ce, e prost să vină repede, până la Roşiori nici n-apare", se întrebă un călător şi tot el răspunde. "Prost am fost că mi-am luat bilet", ajunge repede la o concluzie. Doamnele nu mai rezistă, îşi deschid evantaiele, în timp ce bărbaţii îşi fac vânt cu biletele. Cei prinşi la mijloc se uită cu jind la norocoşii de la geam. Toţi deopotrivă au cămăşile lipite de spate. O tânără scoate trei bomboane topite, la fix ca să nu-i curgă în geantă. Cum s-ar spune căldură mare, mon cher, aşa că se încing repede discuţii despre caniculă. "Ăsta e trenul pe care îl ţin în soare toată ziua şi nu-l spală. Pe toate ar trebui să le cureţe, acesta face excepţie", îşi dă cu părerea un tânăr genul hipster. "Ţi-am zis să nu venim acum cu nepoata, trebuia să venim la toamnă", o ceartă un bunic grijuliu pe soţia sa. "Trebuia să nu vin eu deloc", vine continuarea din spate. Popas la groapa de gunoi, cireaşa de pe tort Trenul porneşte greu, dar câteva guri de aer tot mai răcoresc vagonul precum briza mării. Dar nici nu se usucă sudoarea pe frunte că garniturile se îngâtuie. Nu suntem în Videle, adica la prima staţie, ci într-un popas la Bucureştii Noi. "Stai aşa c-am ajuns", un călător încearcă o ironie către cel de la capătul celălalt al firului. O glumă acră ca mirosul de transpiraţie din jur. Trenul o ia de pe loc, garniturile se pun în mişcare, dar se împotmolesc iar cum nu se putea mai bine- aproape de groapa de gunoi de la Chiajna. "Hai că de ce ne era frică nu scăpăm. Închideţi geamurile şi uşa de la vagon", se agită un călător când începe să simtă în nas primii aburi ai mirosului pestilenţial. "Ce să mai închizi, nu mai închizi nimic, mai rău de atât nu poa` să fie!", îl consolează colegul. Explicaţia avizată de la naş se lasă aşteptată "Hai, dă-i bice, aşa, tată", răbufneşte un bătrân, care stă turceşte pe culoar, când simte că roţile pleacă de pe loc. "Gata, i-a băgat cărbuni!", învârte cuţitul în rană un altul. Dar nici nu apucă vagonul să se aerisească că în prag apare naşul, lac de transpiraţie. "Da` aer avem şi noi aicea?", întrebare la care controlorul tace mâlc, lăsând doar s[ se înţeleagă că şi lui îi e greu, că şi de pe el curg toate apele. "Dar parcă am fi meritat şi noi un răspuns", zice un călător mai cu jumătate de gură, pe care suferinţa altuia, fie el si naşul, nu-l încălzeşte cu nimic. "Nicio îmbunătăţire legislativă de pe urma guvernului Ponta" Vrând, nevrând, căldura e dată uitării sau mai degrabă înăbuşită. Discuţiile schimbă macazul spre politică şi se poartă pe ton şi mai aprins. La modă sunt în mod egal plagiatul şi referendumul. "Ehe şi cu Victoraş. Unii l-au găsit vinovat, alţii nu. O să-i facă şi astuia ce i-au făcut lui Băsescu. Ăia şi-au luat degeaba bătaie în Piaţa Universităţii, astă-iarnă, nu mai vorbesc de ăia care şi-au luat-o în `89", e profund un bărbat puţin trecut de 40 de ani, tipul clasa de mijloc. "Eu nu am simţit nicio îmbunătăţire din punct de vedere legislativ de pe urma guvernului Ponta. Pentru că au continuat seria furtişagurilor şi hoţiei. Opt ani de zile i-am înjurat pe pedelei, recunosc asta clar, dar alţi hoţi mie nu-mi trebuie. Aşa am ajuns la concluzia că nu merg la referendum, îl las pe Băsescu să-şi termine mandatul şi dup-aia cine-o veni. Şi să vezi că multă lume aşa va face ", încearcă să-şi convingă colegul de compartiment. După o oră în care se derulează peisaje anoste din Câmpia Română, pârlită de soare, trenul garează la Videle. Un drum care altădată se făcea în 20 de minute, acum durează de trei ori mai mult.