Avem bunul și istoricul obicei să facem campanii intense care țin o săptămână. După care, odată cu oboseala publicului, apare lentoarea presei în căutare de clicuri și rating, apoi vine plictiseala politicienilor și amorțeala instituțiilor statului. Așa se întâmplă și în cazul drogurilor. După accidentul înfiorător de la 2 Mai, s-a lăsat tăcerea. A trecut vara cu cluburile pe litoral pline, a trecut Untold și Sunwaves, evenimente-magnet pentru “recreaționale”, iar noi nu am găsit nici un traficant serios. Doar plevușcă.

România a fost mult timp doar o țară de tranzit de droguri. Acum a devenit o țară în care consumul ocupă un loc important. În viața tinerilor și a copiilor noștri. Eu fac parte dintr-o generație în care excesele se numărau în pachete de țigări, considerate acum mai periculoase decât un joint. O abordare periculoasă, după cum se poate vedea din exemplele pe care le voi da, așa cum le-am citit în Wall Street Journal zilele trecute.

Suedia, dată de multe ori ca exemplu de politicienii neo-marxiști, are acum cea mai ridicată rată a omuciderilor prin împușcare din Europa, iar armata s-a alăturat poliției în lupta împotriva bandelor de traficanți. Care se bat pe piața de droguri, pe consumatori, pe colțuri de stradă. În Danemarca, un alt model de toleranță, locuitorii din comuna Christiania au închis faimoasa piață în aer liber de cannabis după ce bandele au preluat controlul în mod violent. În Belgia, armata a început să păzească camioanele care transportă cocaina confiscată pentru a preveni furtul de către traficanți.

Poate că vi se pare că nu este nimic neobișnuit, dar în Olanda, cunoscută de mult timp pentru atitudinea sa tolerantă față de drogurile recreative, a venit și vremea decontului. Ridouan Taghi, un important lider al drogurilor din Olanda, a fost considerat atât de periculos încât a fost judecat într-un hangar transformat în buncăr în Amsterdam, păzit de sute de soldați din forțele speciale și drone care patrulau pentru a preveni o evadare. Când judecătorii l-au declarat vinovat de implicare în cinci crime și două tentative de omor, fețele lor au fost ascunse și numele lor nu au fost dezvăluite. Le era frică. Aveau de ce.

Pe parcursul celor șase ani de procese care au dus la condamnarea lui Taghi, trei persoane legate de martorul-cheie al acuzării au fost omorâte pe străzile din Amsterdam. Fratele martorului-cheie, avocatul și un cunoscut jurnalist de investigație care se alăturase echipei acuzării.

Primul avocat al lui Taghi a fost arestat după ce o anchetă a poliției a descoperit că cei doi foloseau întâlnirile avocat-client pentru a discuta planuri de evadare din închisoare. Unul dintre scenarii presupunea mercenari care să-l scoată pe Taghi din închisoare în stilul Navy Seals. Al doilea avocat al lui Taghi a fost arestat sub acuzația că ar fi transmis mesaje către persoane din exterior.

În timpul procesului, autoritățile olandeze se temeau că oamenii lui Taghi ar putea încerca să-l elibereze din închisoare prin răpirea personalului închisorii și forțarea unui schimb. De frică, prim-ministrul olandez Mark Rutte a încetat să mai meargă cu bicicleta la serviciu, iar prințesa moștenitoare Amalia a anulat primul său an de universitate. Ambele decizii fiind luate din cauza amenințărilor de răpire venite din partea lui Taghi. Aceste amenințări au fost dezvăluite într-un proces împotriva vărului său, care fusese arestat în timp ce acționa ca avocat al lui Taghi.

Totul s-a întâmplat în Olanda, aceea țară în care poți cumpăra la liber tot ce-ți trece prin cap...

Un raport recent al Europol și al EMCDDA, agenția UE pentru droguri, a relevat că în mai multe țări europene se înregistrează "niveluri fără precedent de violență legată de piața drogurilor, incluzând crime, tortură, răpiri și intimidări." Raportul a identificat 821 de rețele criminale active în UE, cu peste 25.000 de membri. Europol atribuie această violență, globalizării comerțului cu droguri, creșterii cultivării de coca în Columbia și fragmentării lanțului de aprovizionare.

Bandele de traficanți au reușit să își consolideze prezența în marile porturi europene, inclusiv Rotterdam în Olanda și Anvers-Bruges în Belgia. Porturi care au o infrastructură de securitate serioasă. Care o fi situația la Constanța, vă întrebați pe bună seamă. E simplu, nu avem mai nimic, nu găsim mai nimic. Poate că acesta este trendul. Nu pare...

În 2019, confiscările de cocaină din Europa le-au depășit pentru prima dată pe cele din America de Nord, conform Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate. În 2021, cel mai recent an pentru care există date disponibile, autoritățile din UE au confiscat peste 300 de tone de cocaină, un record.

Care este situația în România? Suntem la faza Flower-Power în care privim drogurile ușoare ca pe un rău necesar, unii, sau ca pe divertisment al noii generații, de către alții. Exemplele date ne arată că este calea sigură spre implozie. Este un examen pe care nu ne permitem să-l trecem la restanțe. Am mai spus: Istoria nu se repetă, ci doar oamenii fac aceleași greșeli în situații istorice similare, cu consecințe previzibile și asemănătoare.