Pe 26 aprilie 1986, la ora 1.23 dimineaţa, două explozii au zguduit reactorul numărul 4 de la Cernobâl. Timp de zece zile, incendiul nu a putut fi stins, răspândind în atmosferă particule cu o intensitate echivalentă cu a cel puţin 200 de bombe de la Hiroshima.
Efectul este vizibil şi astăzi, experţii susţinând că solul din zonă este încă radiat şi că hrana nu este „curată”. Trei sferturi din Europa a fost afectată de ceea ce avea să devină cel mai mare dezastru de la o centrală nucleară până la Fukushima. Testul de siguranţă ratat Accidentul produs în reactorul nr. 4 de la centrala nucleară din Cernobâl a avut loc în timpul unui test de siguranţă. Echipa care realiza testul respectiv intenţiona să verifice dacă turbinele puteau produce suficientă energie pentru a menţine în mişcare pompele de răcire în eventualitatea unei avarii până când se activa generatorul diesel pentru situaţii de urgenţă. Pentru ca testul să nu fie întrerupt, sistemele de siguranţă au fost închise în mod deliberat. Reactorul urma să fie setat să funcţioneze la numai 25a din capacitatea totală. Această procedură nu a funcţionat însă conform planului. Din motive necunoscute, reactorul a ajuns să funcţioneze la mai puţin de 1a din capacitatea sa, ca urmare a fost nevoie de un nou reglaj pentru a determina o uşoară creştere a acestei cifre. La 30 de secunde după începerea testului s-a produs pe neaşteptate o creştere considerabilă a nivelului de energie. Sistemul de închidere a reactorului în situaţii de urgenţă, care ar fi trebuit să stopeze reacţia în lanţ, nu a funcţionat. Reactorul, scăpat de sub control În câteva fracţiuni de secundă, nivelul energiei şi al temperaturii a crescut considerabil. Reactorul a scăpat de sub control, situaţie care a culminat cu o explozie violentă. Scutul superior al clădirii în care se afla reactorul a fost pulverizat, iar la temperaturile de peste 2.000 grade Celsius, combustibilul s-a topit. Învelişul de grafit al reactorului a luat foc şi, în infernul care s-a declanşat, produsele fisiunii radioactive, eliberate în momentul topirii miezului reactorului, au fost aruncate în atmosferă. În momentul dezastrului, reactorul a atins de 120 de ori capacitatea maximă. Aproximativ 800.000 de oameni au fost implicaţi, până în anul 1989, în operaţiunile de curăţare de la Cernobâl, trimişi pentru a decontamina suprafaţa de 30 de kilometri din jurul reactorului. Conform rapoartelor oficiale publicate de Rusia, Ucraina şi Belarus - statele sovietice cele mai afectate . În plus, 300.000 dintre ei au fost expuşi unor doze mari de radiaţii.
- Turismul atomic la Cernobâl, activat de Fukushima
Contaminarea şi efectele medicale. Milioane de copii afectaţi Regiunile contaminate se aflau în nordul Ucrainei, sudul şi estul Belarusului, precum şi în zona de vest, la graniţa dintre Rusia şi Belarus. La momentul accidentului, în teritoriile contaminate locuiau aproximativ 7 milioane de persoane, dintre care 3 milioane erau copii. Aproximativ 350.000-400.000 de persoane au fost mutate sau au părăsit aceste regiuni. Totuşi, 5,5 milioane de persoane, între care peste un milion de copii, continuă să trăiască în aceste regiuni. Peste 40 de elemente radioactive au fost eliberate din reactorul avariat, în special în primele zece zile după producerea accidentului. Cele mai semnificative dintre acestea sunt iodul, cesiul şi stronţiul. Belarus a fost ţara cel mai grav afectată de dezastrul de la Cernobâl deoarece până la 70% din precipitaţiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei ţări. La momentul accidentului, în aceste regiuni locuiau 2,2 milioane persoane, adică o cincime din populaţia totală a Belarusului. Mai mult, cel puţin 1.800 de copii şi adolescenţi din zonele cele mai grav afectate au dezvoltat o formă de cancer al tiroidei. În plus, oamenii de ştiinţă se tem că numărul cazurilor de cancer tiroidian în rândul persoanelor care erau copii sau adolescenţi la data producerii accidentului va ajunge la 8.000 în deceniile următoare. La nivel internaţional a fost recunoscută şi o altă consecinţă directă a acestui accident nuclear: creşterea numărului de cazuri de cancer la sân. Oamenii de ştiinţă din Belarus şi Ucraina au anticipat şi o creştere a numărului de cazuri de tumori uro-genitale, cancer pulmonar şi cancer stomacal. Agenţia guvernamentală ucraineană Cernobâl Interinform din Kiev a raportat că, din cele trei milioane de locuitori ai Ucrainei care au fost expuşi radiaţiilor, 84% au fost înregistraţi deja că suferind de diferite afecţiuni şi boli. Aceasta statistică include şi un milion de copii. Judeţul Bacău lovit de norul radioactiv La Bacău, nivelul radiaţiilor crescuse atât de mult, încât au fost interzise la vânzare legumele, fructele, lactatele şi derivatele din lactate care se mai găseau prin pieţe şi magazine. De asemenea, s-a propus oprirea alimentării oraşului cu apă potabilă, ceea ce până la urmă nu s-a întâmplat. După patru zile de la explozia din Ucraina, pe 30 aprilie şi pe 1 mai 1986, atunci când norul radioactiv a ajuns în zona Moldovei, radiaţiile măsurate au fost de până la 10.000 de ori mai mari decât valorile normale. Printre izotopii radioactivi descoperiţi au fost Iod 131, cesiu 137, cesiu 134, stronţiu 90, uraniu, plutoniu, seleniu, triton etc. Direcţia de Sănătate Publică Bacău a înregistrat un număr record de cereri de la oameni care doreau să verifice radioactivitatea alimentelor pe care le aveau în casă. Mai ales că lumea intrase în panică şi există o adevărată fobie a radioactivităţii. În plus, oamenii fuseseră sfătuiţi să mănânce mai ales produse la conservă, să stea cu geamurile închise şi să ia alte asemenea măsuri ce aduceau a stare de asediu. Sursă video: Institutul pentru Protecţia Radioactivă şi Siguranţa Nucleară
Recomandările noastre
