Pe 6 noiembrie, Guvernul României a luat decizia de a crea Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație, prin comasarea Insitutului de Științe ale Educației cu Centrul Național de Evaluare și Examinare. Cercetătorii institutului, susțin că au aflat acest lucru din presă, fără o consultare în prealabil cu acesția. Această decizie, în opinia lor, o consideră drept o practică a regimului comunist

Institutul de Științe ale Educației (ISE) a fost până pe 6 noiembrie 2019 singurul institut public de cercetare în domeniul Educației din România. „ISE fusese reînființat în anul 1990, ca măsură reparatorie la dizolvarea în 1982 a Institutului de Cercetări Pedagogice și Psihologice, în urma unei înscenări politice a regimului comunist care asocia instituția cu mișcarea „Meditația transcendentală“, acțiune care a distrus viețile multor intelectuali prin arderea cărților scrise și interdicția de a mai publica în România, anularea titlurilor academice, trimiterea la munci necalificate. După 30 de ani de democrație, măsura nu poate să nu amintească de practicile regimului comunist”, susțin cercetătorii în cadrul unui apel public.

Ce a făcut ISE în ultimii 30 de ani?

Într-un context marcat de discontinuitate, subfinanțare și schimbări frecvente, ISE a rămas o instituție profesionistă și independentă politic. „A realizat numeroase cercetări și studii pentru fundamentarea măsurilor de reformă în sistemul educațional, susținând permanent necesitatea adoptării acestor măsuri numai în baza datelor de cercetare. A contribuit la selecția și formarea unor noi generații de profesioniști în domeniul educației, a promovat pluralismul educațional, a creat parteneriate solide pentru cooperare internațională, a abordat interdisciplinar și pragmatic probleme concrete ale sistemului educativ, a avut un rol major în dezvoltarea consilierii școlare în țara noastră. A participat la elaborarea indicatorilor pentru educație, folosiți de Institutul Național de Statistică. A realizat primele evaluări internaționale ale performanțelor elevilor, în România”, se arată în apelul public al cercetătorilor ISE.

În momentul de față, ISE funcționează cu 31 de cercetători cu normă întreagă și 12 colaboratori cu jumătate de normă. Este implicat în derularea unor proiecte importante la nivelul sistemului educațional (de exemplu, starea sistemului de învățământ, evaluarea internațională PISA, studii tematice privind violența în școli, calitatea vieții elevilor și studenților, finanțarea învățământului preuniversitar, fenomenul de abandon școlar și părăsire timpurie a sistemului de educație, competențele digitale ale elevilor).

Pe lângă activitatea de cercetare, din 2010, atribuțiile ISE au fost extinse în domeniul dezvoltării de curriculum, fără alocarea de resurse umane și financiare suficiente. De asemenea, ISE a oferit suport metodologic profesorilor şi consilierilor școlari şi a implementat programe inovative de formare continuă a personalului didactic (cel mai recent fiind programul derulat în cadrul proiectului CRED, pentru 55.000 de cadre didactice).

În perioada 2007-2019, ISE a facilitat derularea a peste 19.000 de parteneriate școlare europene de către profesorii români din peste 7.000 de unități de învățământ. Rezultatele de cercetare au fost valorificate și în programe pilot de intervenție la nivelul școlii, în special în școli din medii dezavantajate socio-economic, cu număr mare de elevi în risc de abandon școlar.

De ce Institutul de Științe ale Educației trebuie să rămână o instituție de cercetare independentă?

„Într-un context european în care nevoia de cercetare educațională este în creştere, în România se desfiinţează singura instituţie publică dedicată acestui domeniu. Se șterge, discreționar și pripit, istoria și identitatea unui institut de cercetare cunoscut în lume. Dispare o școală de cercetare în care s-au format generații de cercetători cu expertiză în domeniul educației.

Nu dispare doar o instituție de cercetare, ci un domeniu de cercetare, ISE fiind prima instituție care, după dezastrul din anii `80, odată cu reînființarea sa din 1990, a introdus specializarea doctorală Științele educației și a investit constant în formarea unor noi specialiști în domenii precum politici educaționale, curriculum, management educațional, finanțarea învățământului, pedagogii alternative. Multiplele arii de cercetare în științele educației vor fi reduse la un „laborator“ într-un centru de politici și de evaluare, influențat direct de schimbările politice de la vârful Ministerului Educației și vulnerabil din perspectiva rigorii științifice.

Dispare o întreagă infrastructură de cercetare construită în timp (acreditări instituţionale, reţele de cercetare, Revista de pedagogie - indexată în baze de date internaţionale). Se aduce un prejudiciu de imagine pentru învățământul românesc, această măsură reluând, într-un alt context politic și, fără îndoială, cu alte intenții, o intervenție asemănătoare cu cea din perioada dictaturii comuniste.

Imaginea cercetării educaționale din România este afectată în plan internațional, prin dispariția ISE din proiecte, colaborări și rețele europene (EUNEC, Consiliul Europei, Comisia Europeană, CEDEFOP, UNICEF etc.)”, mai arată cercetătorii.

De ce comasarea nu este o soluție viabilă?

Comasarea propusă prin ordonanța de urgență din 6 noiembrie „este o modalitate de manipulare a opiniei publice și de mascare a desființării ISE. Sub cuvintele „cercetătorii nu pierd nimic, vor fi preluați de noul centru“ se ascunde altă realitate. Cercetătorii pierd statutul de neutralitate profesională, prin alipirea cu o instituție în care salariații sunt funcționari publici, instituție care va fi condusă de o persoană numită sau subordonată politic. Chiar dacă încadrarea în administrația centrală poate aduce unele creșteri salariale (la ora actuală, salariile cercetătorilor fiind de două-trei ori mai mici decât cele ale funcționarilor), cercetătorul îşi pierde independența în raport cu politicul. Funcționarea ISE ca instituție de sine stătătoare, guvernată de legislația cercetării științifice, garanta o selecție a conducerii și a personalului pe criterii de competență profesională, strict reglementate de această legislație. Schimbarea statutului cercetătorului în funcționar public sau simplu personal contractual, deschide calea ocupării unor posturi de către clientela politică (până acum, aceasta putea accede doar în zona administrației publice, nu și în zona cercetării științifice). Un cercetător ştiinţific nu poate avea statut de funcţionar public, nu se poate afla sub comandă politică directă (nici printr-o conducere numită politic) și nu poate avea alt interes decât cel al adevărului științific”, explică cercetătorii în manifestul lor.

În graba deciziei, guvernanții au uitat să răspundă la întrebări fundamentale, sunt de părere cercetătorii din cadrul ISE, și anume: „ În ce măsură contribuie comasarea la recunoașterea importanței educației – o nevoie atât de invocată în discursul public?

Care a fost urgența acestei decizii și de ce nu s-a bazat pe o evaluare obiectivă a activității celor două instituții? În ordonanța guvernului nu este definit caracterul extraordinar al situației, nu există justificare și nici temei pentru adoptarea acestei măsuri, nu este motivată urgența măsurii luate, așa cum prevede Constituția.

Cum se pot alipi două instituții care, în mod firesc, funcționează și trebuie să funcționeze, după legi diferite? Este o situație care poate fi asemănată cu cea în care comasezi o facultate de administrație publică din cadrul unei universități cu o agenție a administrației publice.

Având în vedere toate aspectele prezentate, solicităm reconsiderarea de urgență a deciziei de desființare a ISE și repunerea cercetării educaționale într-un cadru instituțional care să susțină importanța acestui domeniu pentru societatea românească”.