Cercetătorii de la Universitatea din New Mexico au descoperit concentrații semnificative de microplastic în țesutul testicular atât la oameni, cât și la câini, ceea ce ridică semne de îngrijorare cu privire la posibilul impact al acestora asupra sănătății reproducerii umane.

Microplastic în țesutul testicular

Studiul, publicat în revista Toxicological Sciences, a descoperit 12 tipuri de microplastic în 47 de testicule canine și 23 de testicule umane. Echipa a reușit să cuantifice cantitatea de microplastic din probele de țesut folosind o metodă analitică nouă care a dezvăluit corelații între anumite tipuri de plastic și reducerea numărului de spermatozoizi în probele canine.

Yu, care studiază impactul diferiților factori de mediu asupra sistemului reproducător uman, a declarat că metalele grele, pesticidele și substanțele chimice care perturbă sistemul endocrin, toate au fost implicate în ultimii ani în scăderea globală a numărului și calității spermei.

O conversație cu colegul său Matthew Campen, doctor în științe, l-a determinat pe Yu să conceapă un studiu folosind aceeași metodă experimentală pe care laboratorul lui Campen o folosise în cercetarea placentei.

Cum s-a făcut descoperirea

Cercetătorii au obținut țesut uman anonimizat de la New Mexico Office of the Medical Investigator și țesut canin de la adăposturile de animale din orașul Albuquerque și de la clinici veterinari privați care efectuează operațiuni de sterilizare.

Ei au tratat chimic probele pentru a dizolva grăsimea și proteinele, au centrifugat fiecare probă într-o ultracentrifugă, au lăsat o pepită de plastic pe fundul unui tub și apoi au încălzit peleta de plastic într-o cupă metalică la 600 de grade Celsius. Ei au folosit un spectrometru de masă pentru a analiza emisiile de gaze pe măsură ce diferite tipuri de plastic ardeau la temperaturi specifice.

La câini, concentrația medie de microplastic în țesutul testicular a fost de 122,63 micrograme pe gram de țesut, în timp ce în țesutul uman, concentrația medie a fost de 329,44 micrograme pe gram.

Care e cel mai întâlnit microplastic

Cel mai răspândit polimer, atât în țesutul uman, cât și în cel canin, a fost polietilena (PE), care este folosită la fabricarea pungilor și a sticlelor de plastic. La câini, acesta a fost urmat de PVC, care este utilizat în instalații sanitare industriale, municipale și casnice și în multe alte aplicații.

Studiul a comparat țesuturile umane și canine din mai multe motive, inclusiv faptul că câinii trăiesc alături de oameni și își împart mediul, precum și caracteristicile biologice comune. Microplasticele rezultă atunci când plasticul este expus la radiațiile ultraviolete din lumina soarelui și se degradează în depozitele de deșeuri.

Descoperirile indică drumul pentru cercetări suplimentare pentru a înțelege cum ar putea afecta microplasticele producția de spermă în testicule, dar Yu nu vrea ca nimeni să intre în panică. El dorește să furnizeze științific datele și să îi facă pe oameni să conștientizeze prezența microplasticelor, permițându-le să facă alegeri mai bune pentru a evita expunerile, să-și schimbe stilul de viață și să-și schimbe comportamentul, potrivit medicaxpress.