Am citit cu mare interes editorialul lui Dan Andronic despre ce se petrece în interiorul dreptei din Romania.

Are dreptate: poticneli, sughiţuri, multă frazeologie şi puţine, foarte puţine idei noi. Aşa-numita fuziune este o operaţie de alchimie politică în care magicienii se străduiesc să descopere piatră filosofală a unei unităţi întemeiată pe uitare. Se uită ce s-a petrecut în această ţară în nefasta vara a anului 2012. Nefastă nu pentru Ponta, Antonescu şi Voiculescu, ci pentru statul de drept. Se şterge cu burete unei amnezii surâzătoare rolul PNL în acel atac împotriva legii. Este ca şi cum revoluţia mafioţilor nu ar fi avut loc. Ni se sugerează că grupul infracţional organizat nici n-ar fi existat. Nimeni nu-şi cere scuze, toţi suntem români. De acord cu Dan Andronic, Cătălin Predoiu este diferit. Motiv de a fi ţinut în umbră, eclipsat sistematic de cei care fac jocurile în struţocămilă fuzionată. Se fetişizează manipulativ sondajele. Se induce ideeea că dl Klaus Iohannis este un fel de candidat providenţial. Reiau mai jos un articol apărut în iunie 2012 pe site-ul "Hyde Park" al ziarului "Evenimentul Zilei". Site-ul nu mai există, tema este în continuare actuală. "Nu ştiu de ce, ori poate ştiu, dar mi-au revenit în minte, în aceste zile de asalt împotriva libertăţii, demnităţii şi civilităţii, versurile marelui poet polonez Cyprian Norwid, alese drept motto al romanului lui Jerzy Andrzejewski, "Cenuşă şi diamant". O carte care mi-a marcat adolescenţa, ca şi filmul cu Zbygniew Cybulski.

Este un ceas istoric în care forţele obscurantiste din România încearcă să distrugă ceea ce s-a obţinut în spaţiul statului de drept, al condamnării dictaturii comuniste, ilegitimă şi criminală, al competenţei în educaţie, al dialogului public neîngrădit de considerente meschine şi de orgolii provinciale.

Obsedaţi de revanşă, însetaţi de putere, liderii USL-ul par că deţin un plan de atac de mult timp pregătit. Este tactica gramsciană a războiului de poziţie, de instaurare a unei hegemonii care să nu mai poată fi zdruncinată. Dacă lucrurile merg în continuare în această direcţie, România va arăta tot mai mult că Belarus sub Lukaşenko ori ca Venezuela sub Chavez.

Sunt reluate poncifele penibile ale naţional-stalinismului, se predică un naţionalism pe cât de desuet, pe atât de apocrif. Să le luăm pe rând: mai întâi decapitarea IICCMER. În timp ce premierul Emil Boc a lăsat să funcţioneze echipele Marius Oprea şi Dinu Zamfirescu vreme de aproape 14 luni, fără nicio ingerinţă, Victor Ponta demite conducerea Institutului fără nicio explicaţie, la două săptămâni de la învestirea sa ca premier. Se intensifică scandalurile din educaţie, sunt retraşi (cu mare greutate) doi miniştri desemnaţi, datorită indignării publice legate de falsuri în CV şi de posibile plagiate. "Cel mai cinstit guvern" apare tot mai jenant drept unul al plagiatorilor, ori al protectorilor lor.

În politica externă, ministrul Andrei Marga face declaraţii stupefiante în care îşi afirmă preţuirea pentru competenţă de lider a lui Vladimir Putin. Acelaşi filosof Andrei Marga care îl compară pe Traian Băsescu cu Benito Mussolini (ba chiar şi mai rău). Fostul bursier al Forumului Internaţional pentru Studii Democratice pare să ignore asfixierea democraţiei în Rusia.

Este înlocuit în totalitate Consiliul Naţional de Etică, măsură preventivă legată de evaluarea unor plagiate notorii şi, poate, a altora mai puţin ştiute. Se contestă dreptul constituţional al Preşedintelui României de a reprezenta ţara la reuniunea Consiliului European de la Bruxelles. Premierul Ponta face afirmaţii dure la adresa Curţii Constituţionale şi lasă de înţeles că urmează modificări de statut în acest domeniu. Se acţionează fără jenă pentru a împiedică derularea normală a procesului Năstase.

Andi Lăzescu este demis, fiind înlocuit în fruntea TVR de un cunoscut jurnalist ale cărui luări de poziţie din ultima vreme au fost necondiţionat admirative în direcţia actualului premier, văzut nu ca un militant de sorginte iliesciană şi guevaristă, ci ca un fel de manager bon chic, bon genre. Urmează atacul aberant, printr-o jdanovistă Ordonanţă de Urgenţă, împotriva uneia dintre cele mai respectate şi eficiente instituţii din România: ICR. Se prefigurează demiterea echipei Horia Patapievici-Mircea Mihăieş-Tania Radu. Nu se oferă niciun argument credibil, este limpede că se acţionează pe baza logicii distructive a vendetei. Spre surpriza lui Ponta şi a celor care trag sforile în spatele său, se produce o mobilizare a societăţii civile. Reiese că nu totul se poate, că românii nu sunt anesteziaţi moral.

În acelaşi timp, ministrul de interne Ioan Rus îl demite pe respectatul istoric Dorin Dobrincu din funcţia de director al Arhivelor Naţionale ale României. Autor de lucrări esenţiale, recunoscute internaţional, Dobrincu este membru în Consiliul Ştiinţific al IICCMER. A jucat un rol decisiv în democratizarea Arhivelor. În locul sau, se pare, va veni un prieten apropiat al d-lui Rus. Să amintesc că Dorin Dobrincu este co-editor al "Raportului Final" al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România. Aşadar, Vladimir Tismăneanu şi Dorin Dobrincu demişi, Cristian Vasile demisionar din funcţia de director ştiinţific al IICCMER. Cei trei editori ai acestui text refondator erau evident pe lista neagră a regimului pontocratic.

Nu sunt dintre cei care abandonează lupta. Nu cred că echipa Ponta-Antonescu-Voiculescu va reuşi să distuga voinţă de libertate a cetăţenilor acestei ţări. Citez din memorie versurile lui Norwid, îmi cer scuze pentru eventuale erori şi pentru că nu am la îndemână numele traducătorului. O spun cu deplină responsabilitate, diamantul libertăţii nu poate fi sfărâmat...

"Scântei şi flăcări, o, torţa aprinsă/Arzi între zări necontenit/Dar cine ştie, libertate nestinsă/Câştigi sau pierzi ce-ai cucerit?/Cenuşă doar, pierduta în neant/Îţi va fi urmă,sau va mai rămâne/ Să ardă-n spuza viu un diamant/ Stea vestitoare-a zorilor de mâine". "