Organizat în cadrul uneia dintre cele mai mari comunităţi româneşti din Canada, ediţia din acest an a Cenaclului cultural românesc din Toronto a fost un omagiu adus marelui sculptor Nicăpetre. Prima ediţie a evenimentului a debutat în urmă cu 15 ani, la iniţiativa artistului român, membru pe atunci al publicaţiei "Observatorul" din Toronto. Pe parcursul ediţiilor anterioare, Cenaclul a promovat arta românească peste Ocean, având ca emblemă statuia lui "Mihai Eminescu" de pe Câmpul Românesc din Hamilton, un oraş din provincia Ontario, sculptată de Nică Petre. Aici mai pot fi admirate busturile în marmură ale lui Eminescu şi Nae Ionescu, precum şi Rotonda scriitorilor din exil, statui realizate în bronz.

Cezar Popescu, Toronto, Canada

Născut la Brăiliţa, în 1936, Nicăpetre a fost licenţiat al Institutului de arte plastice Nicolae Grigorescu. Din anul 1980 a început să călătorească prin lume, vizitând Italia şi Grecia, alegând să se stabilească la 8.000 km depărtare de România, în Canada.

Perioada de după mutarea în Toronto a coincis cu apogeul carierei sale, desăvârşindu-şi opera. A avut expoziţii pe toate continentele, iar în 1991 a câştigat marele premiu pentru sculptură în Japonia, la concursul Henri Moore, Hakone. În 2003, Nicăpetre a donat Muzeului din Brăila peste 700 desene şi 85 sculpturi, realizate în Canada.

Cu ocazia ultimei ediţii a Cenclului Nicapetre, din 13 septembrie, s-a vorbit despre artistul român care a făcut parte, timp de cinsprezece ani, din redacţia revistei românilor din Canada, “Observatorul”. S-a recitat din “Glossa” lui Eminescu.

În memoriam, Constantin Stelian a dat o interpretare aparte poeziei, pe fundalul muzical al “Ciocârliei”. Acesta a mai anunţat că la începutul lunii noiembrie, teatrul Tudor Muşătescu din Toronto va prezenta piesa “O noapte furtunoasă”. Capitolul dedicat cărţilor a fost deschis de Veronica Lerner. Autoarea titlurilor “Smiles in the Mirror” şi “Talking the World Over”, a participat recent şi la Festivalul cărţii pentru copii, din Missisauga.

În ceea ce priveşte concursul de prezentare a celei mai frumoase cărţi citite, au participat cititori cu vârsta între şase şi 80 de ani. Premiul a fost acordat unui copil, care ţinea în braţe o carte mai mare decât el. Titlul acesteia, “Don’t Open Me”(trad. “Nu mă deschide). “Am citit-o dintr-o suflare”, a spus băiatul. “Când scrie să nu faci ceva, atunci faci. Tot ce este interzis prezintă interes”, a conchis cu emfaza acesta, în ropotele de aplauze ale spectatorilor.

În aceeaşi notă de veselie a fost făcut anunţul apariţiei, la aceeaşi oră, în România, a unui volum colectiv de epigrame, printre autori fiind şi Ovidiu Creangă, moş Bodranga, cum este alintat. Românul a debutat la vârsta de 80 de ani şi declară că ”sincer vă spun, fac literatură că altceva nu am ce face. Bănuiesc că nu sunt rudă cu Ion Creangă. Ce am în comun cu el este darul de povestitor”, a precizat acesta.

Un alt invitat la eveniment, poetul Ion Segârceanu, a început să traducă de curând scrierile sale şi în limba engleză. Acesta recunoaşte că cel mai mare ajutor al său în învăţarea limbii engleze a fost traducerea de poezii. La Hamilton, poetul a lansat de curând şi o carte pentru copii. Pictorul Octavian Saviciu, un fost deţinut politic, a prezentat câteva dintre lucrările sale. Fostul consul al României în Toronto, Dan Dragoş, a profitat de acest eveniment pentru a-şi lua rămas bun de la toţi cei prezenţi. ”A fost o experienţă aparte şi voi rămâne tot timpul un membru al Cenaclului”, s-a destănuit diplomatul. Un invitat din România, sculptorul Cornel Dulgheiu, decan al Facultăţii de Arte din Oradea, a ţinut o dizertaţie despre actualele tendinţe în arta românească şi despre viitorul acesteia. Concluziile sale au fost că naţia are rădăcini milenare, iar viitorul îi este asigurat. Subiectul a deschis discuţiile despre “naţie”, ori “patriotism”.

Anca Popescu, un alt participant a subliniat că de când a venit în Canada este mult mai mândră că este româncă. Ultima parte a întâlnirii a fost alocată prezentării de cărţi vechi şi reviste inedite. Un manuscris din anul 1813, în care sunt descrise  metode de predare în şcoala primară din Bogodinţi, “Convorbiri Literare” ediţie 1892, “Neamul Românesc” 1923,  revista “Stropitoare” sau  ziarul “Alarma”, din 1883.