Christian Drosten, directorului Institutului de virusologie al marelui spital universitar Charité din Berlin, considerat un star al campaniei de prevenire a efectelor COVID-19, a devenit ținta celor care neagă efectele virusului. Cel mai mare cotidian din Germania a pornit o campanie împotriva sa, iar dosctorul a contraatacat.

În timpul pandemiei COVID-19, Christian Drosten a fost numit de The Guardian drept „fața reală a Germaniei în criza coronavirusului", iar Süddeutsche Zeitung l-a descris pe Drosten drept„ corona-explicator-șef al națiunii ” El a fost omolog al lui Lothar Wieler, șeful Institutului Robert Koch de la Berlin, consultant cu autoritățile federale și de stat germane. În martie 2020, el a fost numit în comitetul consultativ al Comisiei Europene pentru COVID-19, co-prezidat de Ursula von der Leyen și Stella Kyriakides.

În această săptămână, atacul împotriva virusologului Christian Dorsen a fost condus de celebrul tabloid Bild. Totul a început când Christian Drosten a distribuit pe Twitter o adresă a cotidianului menționat "care îi oferea o oră pentru a reacționa la critici ridicate de cercetători în privința unuia dintre studiile sale, potrivit căruia copiii infectați cu noul coronavirus ar putea fi la fel de contagioși ca și adulții".

Christian Dorsen a scris că are lucruri mai bune de făcut decât să răspundă solicitării Bild. Replica redactorului-șef al Bild vine imediat: "studiul lui Drosten este un fals grosolan", citând critici emise de mai mulți cercetători care au declarat ulterior că nu au fost contactați de Bild. Imagini cu Christian Dorsen și doctorul nazist Josef Mengele au apărut în Munchen.

Josef Mengele, cunoscut și sub numele de Îngerul Morții a fost un ofițer și medic german Schutzstaffel (SS) în timpul celui de-al doilea război mondial. El este cunoscut în principal pentru acțiunile sale în lagărul de concentrare de la Auschwitz, unde a efectuat experimente medicale mortale asupra prizonierilor și a fost membru al echipei de medici care au selectat victimele pentru a fi ucise în camerele de gaz.

Săptămânalul Der Spiegel i-a luat un interviu, din care prezentăm câteva fragmente.

DER SPIEGEL: Domnule profesor Drosten, milioane de oameni vă ascultă podcastul și aveți peste 300.000 de urmăritori pe Twitter. Fiecare dintre tweet-urile dvs. este distribuit de sute de ori și primește mii de like-uri. Cum este să te bucuri de atâta faima ?

Drosten: Nu prea observ asta. Nu sunt un tip avid de socializare și înainte de pandemie nu am trimis un tweet în doi ani. De asemenea, acum citesc foarte puțin despre mine. Și podcast-ul meu este mai degrabă ca un dialog cu jurnalistul științific care mă intervievează. Ca și cum am fi doar noi doi.

DER SPIEGEL: La începutul crizei coronavirusului, ați ieșit în public din proprie voință. De ce?

Drosten: Nu am vrut să mă expun acuzațiilor ulterioare că nu am reușit să emit avertismente în timp util că și oamenii ar putea muri. Și cine ar trebui să informeze oamenii despre pandemie și să le explice? În calitate de cercetător care lucrează cu coronavirusuri, am simțit pur și simplu că este de datoria mea. De aceea, am luat decizia la jumătatea lunii ianuarie de a petrece majoritatea timpului în informarea publicului și a muta atenția grupului meu de lucru către introducerea unui test.

DER SPIEGEL: V-ați finanțat studiile medicale lucrând ca asistent medical într-o unitate de terapie intensivă. V-a ajutat asta să înțelegeți cât de periculos poate fi COVID-19?

Drosten: Desigur. Când am văzut pentru prima dată imaginile de la unitățile de terapie intensivă din Italia, unde pacienții erau puși pe stomac, fiind ventilați artificial, am știut imediat: această boală este într-adevăr rea! Pacienții care urmează un astfel de tratament nu se recuperează după doar câteva zile, ci durează câteva săptămâni. Și asta înseamnă că unitățile de terapie intensivă sunt blocate mult timp, iar șansele de supraviețuire sunt mici.

DER SPIEGEL: Studiul dvs. se concentrează asupra faptului că copiii care s-au infectat cu noul coronavirus sunt la fel de contagioși ca și adulții. Răspunsul la această întrebare este crucial pentru a decide dacă școlile și centrele de zi pot fi redeschise.