Social
Claudiu Târziu: „Cel mai trist pe lume este ca omul să nu aibă rost. Și rostul omului este să se îndumnezeiască”
Personalitatea și activitatea lui Claudiu Târziu sunt marcate de credința în Dumnezeu.
Claudiu Târziu: „Cel mai trist pe lume este ca omul să nu aibă rost. Și rostul omului este să se îndumnezeiască”.
Credința este ancora pe care se sprijină crezul actualului copreședinte AUR. Însă, după cum a mărturisit acesta în emisiunea „Dosare de presă”, la EvZ TV, „nu am fost de la început un credincios”.
„Cred că și în viața credinciosului care se naște credincios, care se naște cu icoana Maicii Domnului deasupra capului și cu exercițiul rugăciunii în casă, eu cred că există și în aceste cazuri un declic. Când credința crește în intensitate... Nu neapărat revelație... Asta e mult spus”, consideră Claudiu Târziu.
„Cel mai trist pe lume este ca omul să nu aibă rost. Și rostul omului este să se îndumnezeiască”
Mirel Curea consideră că unul dintre momentele de revelație ale invitatului său ar putea fi considerat acela în care și-a „botezat” publicația „Rost”.
Căci, „rostul, tâlcul este de-o importanță cardinală în credință. Dacă nu vezi semnele și nu înțelegi tâlcul și rostul, la revedere. Credința nu mai e credință, e superstiție”, după cum spune Mirel Curea.
„Asta spuneam și într-o mică explicație a gazetei pe care o publicam număr de număr, pentru că lumea nu înțelegea neapărat la ce ne referim. Și voiam să intre această explicație creștinească în mintea tuturor cititorilor noștri. Spuneam că „Cel mai trist pe lume este ca omul să nu aibă rost. Și rostul omului este să se îndumnezeiască”, din perspectiva noastră. Adică, ce înseamnă „a îndumnezei”? Adică, să se întoarcă la tatăl. Asta-i tot. Dacă faci drumul ăsta, înseamnă că ai înțeles rostul. Suntem scânteie divină și trebuie să ne întoarcem la cel din care ne-am rupt”, este de părere copreședintele AUR.
„Dumnezeu mi-a făcut semn cu degetul”
Dar care a fost declicul omului Claudiu Târziu? Politicianul se ferește de cuvântul „revelație”, dar știe exact când „Dumnezeu i-a făcut semn cu degetul”.
„Eu unul nu pot să spun că am avut o revelație, deși poate că aș fi îndreptățit să spun asta, prin prisma a cel puțin două întâmplări, în care, cred eu, că Dumnezeu mi-a făcut semn cu degetul.
Unul dintre cele mai importante momente a fost atunci când i-am cunoscut pe câțiva bătrâni trecuți prin închisorile comuniste, unde au suferit îngrozitor. Nu atât suferința lor, care era pilduitoare și care era și mărturisitoare, în același timp. Era foarte importantă în alimentarea credinței.
Cât felul în care ei se purtau în lume. Adică, acea suferință a trecut. Ea devenea o poveste pe care o spuneau și tu o credeai sau nu. În funcție de inima ta, de mintea ta, de felul în care te raportai la ea. Însă, comportamentul lor era de zi cu zi. Și pe acela nu-l puteai ignora. Și acel comportament era model de creștinism.
Am văzut câteva lucruri chiar de la început, când i-am cunoscut, care mi-au spus, „Da, ăștia sunt creștini autentici. Ăștia sunt români autentici. Eu ca ei vreau să fiu”. Am și scris o carte, „Cei 13 care m-au salvat”, cu 13 personalități care au suferit în închisorile comuniste și pe care eu le-am cunoscut îndeaproape. Cu care am fost prieten și de la care am învățat enorm”, a declarat copreședintele AUR.
„Martirii închisorilor comuniste m-au salvat de la o existență bicisnică”
Claudiu Târziu mărturisește, la rândul său, că întâlnirea cu cei care au trecut prin închisorile comuniste i-au schimbat viața. Acela a fost momentul în care a „asumat alte repere”, salvatoare, în opinia sa.
„Și de ce spun că m-au salvat? M-au salvat de la o existență bicisnică. De la o existență insignifiantă și de la un drum care putea să-mi primejduiască mântuirea. Adică, aveam cu totul alte năzuințe, cu totul alte repere, până să-i cunosc pe ei. Și, din momentul în care i-am cunoscut, am asumat alte repere și am luat alt drum. Care, în opinia mea, este salvator.
Printre aceste 13 personalități ale lagărului concentraționar românesc au fost nume foarte cunoscute, ca de pildă cel al Mitropolitului Bartolomeu Anania, părintele Anania cum îi plăcea să-i spun și cum îi spuneau de altfel toți cei apropiați, Ion Gavrilă Ogoranu. Dar au fost și alții, mai puțin cunoscuți sau deloc cunoscuți marelui public, ca de pildă un Petru Baciu, un deținut cu 16 ani de închisoare, care era un monument al demnității românești.
Dincolo de politica pentru care ei au intrat în închisoare, că a fost una anti-comunistă fățișă, felul în care ei au învățat să trăiască era pilduitor. Ei au fost mărturisitori adevărați. Au fost martiri, în sensul etimologic al cuvântului”, a mai spus Claudiu Târziu.
Recomandările noastre
