„Dacă ar fi să definesc într-un cuvânt ce-a însemnat ITO acela ar fi „dăruire”. ITO 2018 înseamnă „noi”, pentru că am fost o echipă, în primul rând, și din punctul meu de vedere una foarte bine organizată, omogenizată; și chiar dacă au apărut unele mici probleme de organizare pe alocuri, doamna profesoară Carmen Jinariu, care a fost sufletul organizării voluntarilor, a reușit să pună la punct ultimele detalii. Toți organizatorii și toți voluntarii s-au implicat foarte mult și i-au primit cu entuziasm pe participanți. Eu am avut în primire grupul de la Alba Iulia și pe parcursul celor patru zile le-am fost gazdă și sper că le-am fost o gazdă bună. Noi nu știm dacă totul a ieșit bine, dar un lucru știm, că neam dăruit întru totul și am făcut tot ce ne-a stat în putință. Părintele Constantin Necula ne-a spus că cel mai frumos lucru în Biserica lui Hristos este să fii curajos și cred că ITO 2018 a însemnat curajul tinerilor de a fi frumoși, pentru că în societatea noastră trebuie să ai curaj să fii frumos și să te întorci ca tânăr spre valorile autentice. ITO 2018 a demonstrat că românii sunt frumoși”. (Alexandra Jelea)

Ioana Oană: „Sibiul a prins aripi și s-a însuflețit mult mai tare”

Am fost implicată în multe proiecte de voluntariat, dar nu la un nivel atât de mare. Lucrul cu oamenii este dificil pentru că este greu să cazi de acord cu toți, să-i înțelegi pe toți, dar cred că este și cel mai frumos. Am avut foarte multe de învățat, într-un fel așteptam să ne eliberăm, să treacă totul cu bine, să avem certitudinea că lucrurile au mers bine, dar în același timp, conștientizam că îmi va fi foarte dor de echipă și de oamenii cu care am lucrat. Au fost câteva săptămâni și luni încărcate în care ne-am tot întâlnit și am făcut ședințe și cred că asta o să-mi lipsească. Zilele acestea, Sibiul a prins aripi și s-a însuflețit mult mai tare și cred că asta a venit din partea oamenilor, care au venit la noi și care ne-au fost oaspeți. A fost o atmosferă foarte plăcută și liniștitoare. Chiar dacă la liturghie eram 3.000 de oameni, a fost o liniște de care aveam nevoie după atâta agitație și muncă”.

 

Ionuț Stăncelu: „Am văzut foarte mulți oameni care au plecat fericiți”

„Pentru mine a fost o experiență inedită, datorită faptului că am fost participant la ultimele două ediții de la București și de la Iași. Am văzut ce înseamnă să fii participant și bucuria pe care am văzut-o pe chipurile colegilor mei, când am plecat de la Iași, miam dorit foarte mult să o aduc și pe chipurile celor care au venit la Sibiu acum, când noi am fost gazde. Eu am fost coordonatorul voluntarilor responsabili cu masa, o echipă de 35 de oameni, și au fost ca un vis ultimele zile, pentru că n-am fost aproape deloc prezent la evenimentele care s-au desfășurat, fiind mereu implicat în servirea mesei. Acum sunt foarte curios să văd, când ajung acasă, cum s-au desfășurat conferința, marșul, pentru că nu am ajuns deloc la ele, dar mă bucur foarte mult că astăzi, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, am văzut foarte mulți oameni care au plecat fericiți și acest lucru m-a impresionat până la lacrimi și m-a făcut să cred că mi-am atins scopul și că am reușit să-i mulțumim pe acești tineri care au venit la noi”.

 

Patricia Cătănescu: „O bucurie trăită frumos”

Întâlnirea Tinerilor Ortodocși de anul acesta de la Sibiu a fost pentru mine o experiență unică deoarece am avut ocazia să văd lucrurile altfel decât ca participant. Ca voluntar, am descoperit bucuria lucrului în echipă, împlinirea revărsată din munca pentru ceilalți, am avut șansa să mă cunosc mai bine în relația cu cei din jur. Cred că în aceste zile am învățat ce este încrederea! Ca lucrurile să mearga bine, trebuia să înveți să ai încredere în cei din jur, în tine și mai ales, în Dumnezeu.

„ITO a însemnat libertatea tinerilor, veniți din țară și de peste hotare, de a-și exprima credința, valorile și bucuria în Hristos. Mai mult de atât, a însemnat o bucurie trăită frumos, în armonie și unitate, care înflorește în sufletele însetate de adevăr și nu se mai stinge niciodată. ITO a însemnat speranța! Speranța că într-o lume cum este cea în care trăim, credința încă este vie în inimile, cugetele și purtarea tinerilor și este manifestată într-un mod atât de firesc și liber. În aceste patru zile am remarcat cu uimire că împlinirea era proporțională cu implicarea. Cu cât te implicai mai mult, cu atât și bucuria creștea! Bucuria astfel acumulată nu poate fi tainuită și ea se revarsă sub formă de zâmbete asupra tuturor celor din jur, pentru că astfel, într-adevăr, „Împreună să fim una!” Totul a fost un mare zâmbet al tinereții”.

 

Te-ar putea interesa și: