Viorel, Ana Maria şi Laurenţiu Coman aproape că nu ratează nicio întrecere de golf din ţară. Soţia, şi totodată mama, e cel mai fanatic suporter şi dă cele mai bune sfaturi în timpul jocului.

Viorel Coman a văzut pentru prima dată o crosă de golf la Eurosport, înainte de ’89. Era ilegal să-ţi montezi antenă satelit, dar tot şi-a cumpărat una special ca să urmărească un sport pe care comuniştii îl considerau al „duşmanilor capitalişti”. Unul dintre prieteni i-a spus că la doar câţiva kilometri de Sebeş, în Pianu, se află Paul Tomiţa, un mare jucător de golf. Însă, din cauza comuniştilor, care stăteau cu ochii în patru, n-a mers niciodată la el.

„Abia în ’92 am mers la Paul Tomiţa. I-am instalat o antenă satelit să vadă şi el turneele de golf”, îşi aminteşte Viorel Coman. După ce l-a provocat pe profesorul Tomiţa, care participase la 8 Campionate Mondiale, să-i arate în spatele casei câteva lovituri, imediat, de a doua zi, Coman a început să ia lecţii de golf.

„Nu e mai scump decât berea şi ţigările unui fumător pe un an”

De cum a pus prima dată mâna pe crosa de golf nu s-a mai dezlipit, iar terenul a devenit un fel de a doua casă. „Jucăm golf cam de 200 de ori pe an, vara mai mult în ţară, la terenul din Pianu, iar iarna în străinătate. Orice plăcere costă, însă nu e mai scump decât l-ar costa pe un fumător ţigările şi berea într-un an”.

Îţi poţi cumpăra o trusă de golf cu 250-350 de euro, pe care să o foloseşti toată viaţa, spune jucătorul. Faptul că sportul îţi poate schimba viaţa a realizat-o pe propria piele fostul profesor de fizică, după 20 de ani la catedră.

Cu mulţi ani în urmă, când a început să joace din ce în ce mai bine golf, după unul dintre primele turnee importante din România, a fost întrebat de câţiva bancheri dacă nu i-ar plăcea să facă şi altceva. „Am răspuns că visez la o afacere, dar că din punct de vedere financiar nu am cum să mă reprofilez. Atunci, unul dintre bancheri mi-a oferit susţinerea financiară. La discuţie a participat şi un jucător bun din Germania care l-a întrebat pe bancher dacă nu este un risc prea mare să-i ofere un asemenea împrumut unui diletant, iar răspunsul a fost prompt: «Dacă reuşeşte să joace golf atât de bine, nu mă îndoiesc că şi în afaceri va reuşi»”, povesteşte Coman, care din acel moment a început o afacere în construţii, reuşind până acum să ridice un întreg cartier.

Sportul pe care comuniştii nu-l vor juca niciodată

E multiplu campion naţional la golf, iar, după cum spun reprezentanţii federaţiei „când n-a câştigat el, a câştigat fiul lui”, Laurenţiu - Lulu, cum îi spune tata. „Joacă golf din ce în ce mai bine şi nu mai este o surpriză pentru nimeni că mă învinge, doar este partenerul meu aproape din scutece”, spune mândru Viorel.

Aproape de crosă a ţinut şi Ana Maria, fiica lui. „E studentă la Economie, la Cluj, şi joacă foarte bine golf. Are un titlu de campion naţional, a ieşit de două ori vicecampioană şi a obţinut nenumărate trofee interne”, înşiră palmaresul fetei sale jucătorul de golf.

Tiger Woods de România

La golf suntem printre ultimii, însă Coman nu crede că ar fi o problemă atât de gravă, oricum mai avem de aşteptat până să apară un Tiger Woods de România. „Avem o ţară atât de frumoasă încât orice poieniţă se poate transforma într-un teren de golf care ar aduce foarte mulţi turişti. E ca şi cum am dori să avem un Schumi, dar noi nu avem circuit de Formula 1 şi nici măcar maşini”.

Dintre cei care vin să ia lecţii sunt „mulţi chemaţi, dar puţini aleşi”. „Sunt multe personalităţi care vin la câteva lecţii, întâi din snobism, apoi pe cât de entuziaşti au fost tot atât de repede se dezumflă. Doar adevăratele personalităţi rămân să practice acest sport pentru toată viaţa. În timpul Războiului Rece, un ataşat militar american spunea: «Comuniştii nu vor juca niciodată golf, un sport în care nu ai nevoie de un arbitru şi în care nu se poate trişa. Dacă la o gaură ai jucat 6 lovituri, nu poţi să te minţi pe tine şi să spui că ai jucat 5”, spune jucătorul de golf.

Pentru familia Coman, câştigurile din sport nu sunt deloc mari, dar spun că joacă din plăcere. „Dacă l-ai pune pe un jucător de golf să spună ce regretă în viaţă, cu siguranţă ar răspunde că nu a jucat destul. Adierea vântului prin frunzişul copacilor, gingăşia firului de iarbă primăvara şi cântecul păsărelelor, acestea sunt câştigurile unui jucător fie el campion sau nu”.