Nicolae Ceaușescu a trecut prin multe cumpene, printre care și rănirea serioasă într-un accident aviatic soldat cu morți și cu răniți.

Asupra acelui accident, din care Ceaușescu a scăpat, încă planează suspiciuni și s-au formulat multe ipoteze în cei aproape 66 ani trecuți de atunci.

Gheorghiu-Dej nu s-a urcat în acel avion

La 4 noiembrie 1957, avionul „Iliușin-14”, care ducea delegația Partidului Muncitoresc Român la Moscova, pentru a participa la a 40-a aniversare a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, a ratat aterizarea, la ora Moscovei 17.58,  pe Aeroportul Vnukovo din Moscova.

Aeronava avea echipaj sovietic și fusese pusă la dispoziția oficialităților de rang înalt ale României comuniste de către Uniunea Sovietică.

Gheorghe Gheorghiu Dej a invocat o răceală puternică și nu s-a urcat în avion. Au urcat însă Chivu Stoica (liderul delegației și prim-ministru) Nicolae Ceaușescu (vice-lider al delegației, responsabilul Direcției Organizatorice a CC al PMR), Grigore Preoteasa, Secretar al Propagandei și Agitației din PMR, Leonte Răutu (responsabilul Propagandei și Agitației din PMR ), Ștefan Voitec, Alexandru Moghioroș ( adjuncții lui Chivu Stoica), ziaristul Ștefan Voicu, translatorul  Mihai Novicov, stenograful Ion Petrescu și ofițerul de Securitate Alexandru Micu (acesta îl păzea pe Chivu Stoica).

Ceaușescu putea avea soarta lui Prigojin

Din cauza ceții, avionul a ratat aterizarea, prăbușindu-se. Au decedat pe loc Grigore Preoteasa și un membru al echipajului, Ivan Hriucalov din cei trei câți număra avionul. La spital, au mai decedat comandantul aeronavei, Valerii Sleacov și tehnicianul de bord, Nikolai Pavlikov.

S-a speculat că echipajul nu avea pregătirea practică necesară, că de multe ori, comandantul zbura singur când se efectuau probele (inclusiv la testul final din 2 noiembrie 1957), fără copilot, tehnician-navigator etc.

Avionul a aterizat pe vreme bună la Kiev, unde a realimentat, controlorii sesizând nereguli în pregătirea echipajului. La Vnukovo însă era ceață, iar echipajul nu se pregătise să aterizeze pe vreme rea, fapt ce a reprezentat, conform anchetelor oficiale, singura cauză a tragediei.

Ceaușescu a scăpat cu răni ușoare la piept, mâna dreaptă și gamba stângă.

Eliminarea „lupilor tineri” Ceaușescu și Proeteasa, un scenariu

S-a speculat că, în realitate, se dorea eliminarea „lupilor tineri”, Preoteasa și Ceaușescu.

Grigore Preoteasa fusese propus de către  Nicolae Ceaușescu (cei doi erau prieteni din vremea detenției Lagărul Târgu-Jiu, amândoi fiind eliberați după 23 august 1944) membru supleant al Biroului Politic în locul pro-moscoviților Iosif Chișinevski și Miron Constantinescu, epurați din Biroul Politic de plenara PMR din 3 iulie 1957.

La 13 iulie 1957, pe postul de Secretar al CC cu Propaganda a fost ales Grigore Preoteasa, care din 1955 era și Ministru de Externe.

Amândoi erau deosebit de activi, iar sovieticii simțiseră pericolul accentuării ruperii comuniștilor români de Moscova.

Ceaușescu criticase de multe ori rapoartele „experților sovietici”, privitoare la agricultura românească, rostind celebra replică „întrebați-ne pe noi, cum se cresc puii, că experții sovietici nu știu datele corecte (mărturie TV a demnitarului comunist Paul Niculescu Mizil n.a.)” și milita pentru retragerea lor și a Armatei Roșii din România, acest din urmă eveniment devenind realitate în 1958.

Un conflict Gheorghiu-Dej - Ceaușescu?

Ion Mihai Pacepa va afirma, în „Orizonturi roșii”, că Nicolae Ceaușescu fusese felicitat de Hrusciov, care ar fi afirmat că nu mai era nevoie de Armata Roșie în România fiindcă „vă avem pe dumneavoastră (Ceaușescu) la acolo (la București)” .

Așadar, încă din 1957, aura de lider a lui Nicolae Ceaulescu începuse să se ridice, în fața ”greilor lui Gheorghe Gheorghiu Dej”. Cu siguranță, incidentul de la Vnukovo a reprezentat o cotitură în viața și activitatea lui Nicolae Ceaușescu.

Martori ai ultimelor vizite externe ale lui Ceaușescu, la Moscova și Teheran, din decembrie 1989, afirmă că aeronava prezidențială a fost, în permanență, escortată până la graniță la dus și de la graniță la București, la întoarcere, de avioane militare de vânătoare ale Armatei Române, deși acest tip de escortă se asigura, de obicei, doar oaspeților străini la venirea și la plecarea din România.

Ceaușescu și zborurile sale

Nicolae Ceaușescu supraviețuise accidentului aviatic de la Vnukovo din 1957 și se temea de un eventual atac cu rachetă asupra aeronavei sale.

Asta nu-l împiedicase să zboare foarte des prin România și în afara ei, ca dovadă că și în decembrie 1989, tot cu un elicopter a părăsit Bucureștiul asediat de Revoluție.

Ar fi decis să coboare din elicopterul lui Maluțan când a aflat de la piloți că unitățile antiariene aveau ordin să tragă în aparatul de zbor care ar fi fost cumva „luat în țintă” de apărarea anti-aeriană.