Actualitate
Ceauşescu, ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI. LICHIDAREA dictatorului ARE LEGĂTURĂ cu banii, CU MILIARDE. S-a aflat adevărul
Deşi Nicoale Ceauşescu îşi atinsese în 1989 un ţel legat de piaţa bancară internaţională şi totul părea că merge bine pentru el, în câteva luni situaţia a devenit critică.
„Nicolae Ceaușescu a ajuns la putere în anul 1965, într-un context economic bun pentru România. Încă de la începutul mandatului său, Ceaușescu a încurajat investiții masive în domenii care atunci păreau de viitor – precum industria petrolieră, industria chimică sau industria grea și constructoare de mașini. Din bugetul național, investițiile reprezentau o cotă de circa 30%, iar consumul era totdeauna ținut sub control (...). Dar, privită în profunzime, situația economică a țării anunța un declin iminent”, relatează istoricul Adrian Cioroianu.
Printre primele lovituri primite de Ceauşescu se numără şi crizele din 1973 şi 1979 care au afectat în mod drastic preţul petrolului.
Acest lucru îl afecta în mod direct pe Nicolae Ceauşescu, deoarece uzinele comuniste consumau foarte mult petrol, iar rezerva României nu a putut acoperi cererea imensă. Văzând aceste lucruri, preşedintele României a început să importe hidrocarburi.
Cele două crize menţionate au propulsat preţul petrolului, aşa că Ceauşescu a fost nevoit să se împrumute la Fondul Monetar Internațional (FMI) și la Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD – Banca Mondială) pentru a-și putea continua planurile de industrializare.
În câţiva ani, datoriile României au început să crească considerabil, astfel că în 1983, suma se ridica deja la 12 miliarde de dolari. Acest lucru l-a îngrijorat foarte tare pe preşedinte, el considerând că astfel de sume datorate vor afecta independenţa tării.
Pentru a remedia situaţia, Ceauşescu a demarat un program de rambursare a datoriilor.
„Așa se face că, de la mijlocul anilor ’70, România a început să acumuleze datorii externe. La nivelul anilor 1983-1984, datoria externă a României ajunsese la aproximativ 12 miliarde de dolari (...), o sumă suficient de mare pentru a-l îngrijora pe Nicolae Ceaușescu. Teama liderului român era că îndatorarea financiară va afecta independența țării. Drept care, începând cu anul 1981, Ceaușescu a demarat un program accelerat de rambursare a datoriei. Și astfel a început marea criză a anilor ’80. Exportul masiv de materii prime, penuria alimentară, lipsa de combustibil, cozile la benzinării, întreruperile de energie electrică din locuințe, sistarea unor cheltuieli sociale pentru școli, spitale sau biblioteci – toate acestea au legătură cu această ambiție a lui Ceaușescu de a lichida datoria externă a țării”, detaliază Adrian Cioroianu.
Deşi la data de 12 aprilie 1989 Ceauşescu anunţă că România şi-a achitat toate datoriile externe, poporul nu a fost foarte încântat, deoarece ruptura produsă din cauza crizelor „induse” îi făcuseră să se îndepărteze de lângă preşedinte.
Aceştia au ajuns să îl considere „inamicul public numărul unu”.
„În ziua de 12 aprilie 1989, se deschidea la București o Plenară a CC al PCR în care Nicolae Ceaușescu anunța, triumfător, că România și-a lichidat datoriile externe. Pentru Conducător era un succes. Dar pentru români era prea puțin și prea târziu. Sacrificiile impuse de-a lungul anilor ‘80 rupseseră orice punte de înredere între popor și conducători. Ceaușescu devenise, încet, dar sigur, inamicul public numărul unu al majorității românilor. (…) Ceaușescu a ieșit atât de slăbit din această bătălie victorioasă încât, peste doar câteva luni, avea să piardă definitiv războiul”, menționează istoricul Adrian Cioroianu în cartea Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor, carte apărută în 2013 la Editura Curtea Veche.
CITEŞTE ŞI:
Pilotul lui Ceaușescu a murit într-un accident de elicopter | MEMORIA EVZ
Recomandările noastre
