Născută pe 20 septembrie 1923 într-o familie cu şapte copii din Washington DC, Evelyn McHale era încă micuţă când mama sa a decis să plece de acasă şi să divorţeze. Copiii au rămas în grija tatălui, dar, imediat ce şi-a încheiat studiile, Evelyn s-a mutat, alături de una din surorile sale, la New York, unde a lucrat ca şi contabilă. Ducea o viaţă liniştită, se logodise cu Barry Rhodes, fost coleg de liceu şi abia ce participase la nunta fratelui mai mic al acestuia.

Pe 30 aprilie 1947, Evelyn a luat trenul din New York la Easton pentru a-i ura “la mulţi ani” iubitului care împlinea 24 de ani. Totul a fost regula în ziua aniversării iar a doua zi, dis de dimineaţă, după ce şi-a sărutat logodnicul, a plecat cu trenul înapoi la New York. “Când ne-am sărutat, era fericită şi s-a comportat exact ca o fată care urmează să se căsătorească”, a povestit Barry ulterior.

În jurul orei 10.40, poliţistul John Morrissey dirija traficul la intersecţia Străzii 34 şi Fifth Avenue când a remarcat o eşarfă plutind încet spre pământ. Câteva momente mai târziu s-a auzit o bufnitură, urmată de murmurul străzii şi fuga multora din trecători spre o limuzină parcată pe Strada 34

Fotograful Robert C. Wiles se afla în apropiere şi s-a alăturat mulţimii de curioşi, reuşind să surprindă frumosul trup (aparent) intact al tinerei care se aruncase de la circa 320 metri înălţime şi distrusese o bună parte din caroseria Cadillacului aparţinând Naţiunilor Unite.

Impresionanta imagine a apărut pe 12 mai 1947 pe o pagină întregă a revistei Life.  Autopsia a relevat însă ulterior că toate organele interne ale frumoasei sinucigaşe erau praf.

În dormitorul tinerei a fost descoperit un bilet care indica faptul că sinuciderea fusese planificată cu mult timp înainte: “Nu vreau ca cineva din familie să-mi vadă trupul neînsufleţit. Aţi putea să mă incineraţi? Vă rog să nu-mi organizaţi nicio slujbă de înmormântare sau pomenire. Logodnicul meu mi-a propus să ne căsătorim în iunie. Dar nu cred că aş putea face fericit pe cineva. Îi va fi mult mai bine fără mine. Spuneţi-i tatălui meu că am moştenit prea multe de proastele apucături ale mamei”. Trupul neînsufleţit a fost recunoscut de una din surori şi, aşa cum ceruse, a fost incinerat iar cenuşa risipită sau pusă într-un loc necunoscut.
 

Citește și: