Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
După recoltare, câmpul nu rămâne doar fără plante: o parte din nutrienții acumulați în cultură pleacă odată cu producția, iar materia organică a solului continuă să fie descompusă.
Dacă ceea ce a fost extras nu este refăcut, efectele se acumulează: un sol cu rezerve insuficiente de nutrienți și materie organică poate susține mai greu producțiile necesare, poate reține mai puțină apă și poate deveni mai vulnerabil la secetă, eroziune și degradarea structurii.
Pentru fermieri, asta înseamnă o cultură mai greu de protejat și o dependență mai mare de inputuri pentru a menține producția, iar pentru noi, consecințele apar mai târziu, la capătul lanțului alimentar: cantiate și calitate reduse pentru alimente și costuri mult mai mari.
Dacă fermierii reduc fertilizarea pentru că nu și-o mai permit, randamentele pot scădea, iar culturile pot să nu atingă parametrii de calitate urmăriți.
Ecuația devine și mai dificilă pe măsură ce clima reduce marja de eroare: seceta, valurile de căldură și precipitațiile neregulate pot limita capacitatea plantelor de a utiliza nutrienții și pot afecta randamentele chiar și atunci când fermierul face corect celelalte lucrări.
Într-un asemenea context, pierderea fertilității solului și pierderea nutrienților pe care agricultura îi are deja la dispoziție înseamnă să renunți la o parte din propria capacitate de reziliență exact când ai mai multă nevoie de ea.
Iar 2026 a adăugat peste presiunea climatică una geopolitică. Fertilizatorii azotați europeni depind puternic de prețul gazului natural, iar perturbările din Orientul Mijlociu și ale rutelor comerciale au amplificat din nou volatilitatea unei piețe deja afectate de anii de criză energetică.
De aceea, problema nutrienților nu mai este doar una agronomică. Înseamnă cât de multă hrană putem produce, la ce cost și cât de expusă rămâne această producție unor evenimente care se petrec la mii de kilometri de câmp.
De aceea, agricultura modernă actuală încearcă să refacă permanent ceea ce extrage. Gunoiul de bovine, dejecțiile porcine, amestecul de gunoi și așternut de la păsări, compostul, resturile vegetale sau culturile verzi pot readuce carbon și nutrienți.
Efectul lor nu se oprește la „hrănirea” plantei: materia organică influențează structura, apa, aerarea și viața din sol. În UE, unde Comisia Europeană estimează că 60–70% dintre soluri sunt într-o stare nesănătoasă, aceste funcții au devenit și o miză de productivitate.
Esențial:
-
Comisia Europeană estimează că 60–70% dintre solurile UE sunt într-o stare nesănătoasă.
-
Aproximativ 95% din hrana produsă în UE provine direct sau indirect din sol.
-
Materia organică ajută la formarea agregatelor, la infiltrarea și păstrarea apei și la reținerea nutrienților, iar resturile vegetale, gunoiul de grajd / fermă, compostul și culturile de acoperire pot contribui la menținerea materiei organice.
-
Legea europeană privind monitorizarea solului a intrat în vigoare la 16 decembrie 2025 și urmărește inclusiv eroziunea, pierderea materiei organice și compactarea.
-
Amestecul de dejecții și așternut provenit din fermele de pui de carne este o resursă concentrată: furnizează azot (N), fosfor (P) și potasiu (K), dar și alți nutrienți și materie organică, iar o parte din valoarea sa poate fi exprimată prin fertilizatorii comerciali pe care îi poate substitui. În plus, Fiind mai concentrat, gunoiul din fermele de pui permite transportarea de mai multă valoare fertilizantă și mai puțină apă pe tona transportată decât dejecțiile lichide, ceea ce îi poate crește valoarea agronomică și economică.
-
Mirosul temporar este un efect cunoscut al aplicării fertilizanților organici. Intensitatea și durata lui variază în funcție de material, vreme și tehnologia de aplicare, iar bunele practici urmăresc reducerea disconfortului și, în același timp, a pierderilor de nutrienți în atmosferă.
Întoarcerea materiei organice în sol nu înseamnă că orice cantitate este benefică?
Rădăcinile culturilor agricole au nevoie și de un mediu în care apa și aerul să circule. FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură) arată că materia organică ajută particulele minerale să se lege în agregate și influențează porozitatea, infiltrarea apei și păstrarea nutrienților.
Fertilitatea nu înseamnă doar câte kilograme de azot (N), fosfor (P) sau potasiu (K) sunt adăugate într-un sezon, ci și cât de bine poate solul să păstreze și să pună aceste resurse la dispoziția plantei. De aceea, fertilizarea nu se face „după ochi”: planul de fertilizare, realizat științific de fermele moderne responsabile, corelează ceea ce există deja în sol cu necesarul culturii, producția estimată și aportul de nutrienți al fiecărui fertilizant organic sau mineral și stabilește doza, perioada și modul de aplicare.
În România, acesta se fundamentează pe studiul agrochimic sau, în condițiile prevăzute de reglementări, pe un plan simplificat, tocmai pentru ca plantele să primească nutrienții necesari fără ca surplusul să ajungă în apă sau să se piardă în atmosferă.
Aceeași logică se regăsește și în Cele mai Bune Tehnici Disponibile (BAT) aplicabile creșterii intensive a păsărilor și porcilor.
În cazul utilizării agricole a dejecțiilor, BAT prevăd evaluarea terenului înainte de aplicare, inclusiv tipul și starea solului, panta, condițiile climatice, rotația culturilor și apropierea de resursele de apă, corelarea cantității aplicate cu necesarul de azot și fosfor al culturii și cu aportul existent din sol și din alți fertilizanți, precum și alegerea tehnicii și momentului de aplicare astfel încât să fie reduse scurgerile și emisiile.
Cu alte cuvinte, obiectivul nu este să introduci cât mai mulți nutrienți în sol, ci ca o proporție cât mai mare din cei necesari să ajungă efectiv acolo unde au valoare: la culturile cultivate.
Sub suprafața câmpului există o adevărată comunitate vie
Bacteriile, fungii, râmele și alte organisme descompun resturile vegetale și dejecțiile și transformă o parte din nutrienți în forme utilizabile de plante. Produșii activității lor contribuie și la stabilizarea agregatelor.
Aporturile organice nu se comportă însă identic: gunoiul de bovine este de regulă mai bogat în material fibros și materie organică, dejecțiile porcine sunt adesea lichide și furnizează o fracție mai mare de azot rapid disponibil, iar amestecul de gunoi de pasăre cu așternut este mai uscat și mai concentrat în nutrienți, inclusiv fosfor.
În cazul puilor de carne, valoarea nu vine însă doar din concentrație: așternutul adaugă materie organică și carbon, iar materialul rezultat furnizează azot (N), fosfor (P) și potasiu (K), dar și calciu, magneziu, sulf și micronutrienți. University of Georgia îl descrie drept un fertilizant aproape complet și arată că valoarea sa economică poate fi calculată pornind de la cantitatea de N, P și K pe care fermierul ar trebui altfel să o cumpere sub forma fertilizanților comerciali.
Acest lucru schimbă și ecuația transportului: nu mai contează doar cât costă să duci o tonă de material din fermă la platforma betonată și apoi pe câmp, ci câtă valoare fertilizantă transportă acea tonă. Cu cât materialul este mai concentrat, cu atât poate fi justificată economic utilizarea lui pe o rază mai mare. Într-o perioadă în care fertilizatorii minerali s-au scumpit puternic, această diferență devine și mai relevantă: azotul, fosforul și potasiul recuperate și folosite acolo unde solul și cultura au nevoie de ele pot substitui o parte din inputurile cumpărate.
Fiecare are, astfel, alt ritm de descompunere și alt rol practic.
De ce fertilizarea organică se poate simți înainte ca efectele ei să se vadă?
Există o particularitate a fertilizării organice pe care agricultura europeană o recunoaște: adesea este însoțită de un miros intens, localizat ca suprafață și limitat în timp. Gunoiul de bovine, dejecțiile porcine sau amestecul de gunoi de pasăre cu așternut conțin compuși volatili care pot ajunge temporar în aer în timpul manipulării și după încorporarea în sol.
Este un fenomen cunoscut în regiunile agricole din toată Europa și din toată lumea, în care nutrienții proveniți din ferme sunt readuși pe câmp și nu reprezintă, prin el însuși, dovada că fertilizarea a fost făcută necorespunzător.
Intensitatea cu care este perceput mirosul poate varia foarte mult pentru că e condiționată de tipul și compoziția materialului încorporat, temperatura, umiditatea, vântul, distanța față de teren și tehnologia de aplicare, dar și sensibilitatea individuală. Mai mult, nasul uman poate detecta anumiți compuși la concentrații foarte mici.
Din acest motiv, un miros puternic și un risc ridicat pentru sănătate nu sunt noțiuni echivalente: evaluarea riscului presupune să știm ce substanțe sunt prezente, în ce concentrații și pentru ce durată are loc expunerea, nu doar cât de intens este perceput mirosul.
Asta nu înseamnă că disconfortul olfactiv trebuie minimalizat. Dimpotrivă, este suficient de cunoscut încât gestionarea mirosurilor să facă parte din practicile de mediu ale agriculturii și din cadrul european BAT.
Obiectivul este prevenirea sau, atunci când aceasta nu este posibilă, reducerea emisiilor și a disconfortului prin modul de depozitare și manipulare, alegerea condițiilor de aplicare și reducerea timpului în care materialul rămâne expus la suprafața solului. Cadrul BAT tratează explicit prevenirea și reducerea emisiilor odorante și, atunci când este anticipat sau demonstrat un disconfort la receptorii sensibili, prevede inclusiv managementul acestora.
Mirosul temporar trebuie pus în context, nu confundat cu efectul întregului proces
Agricultura responsabilă urmărește prin cele mai bune practici și tehnici BAT să reducă pe cât posibil disconfortul olfactiv care poate să apară în apropiere terenurilor, dar fertilizarea organică presupune inevitabil lucrul cu materie biologică, iar apariția temporară a unui miros specific poate face parte din această activitate.
Există, de fapt, o asimetrie între ceea ce simțim și ceea ce nu putem percepe direct, dar este esențial pentru calitatea hranei oamenilor. Fertilizatorul mineral nu este agronomic mai valoros doar pentru că nu îl putem mirosi atunci când este folosit pe terenurile agricole. În contrast, atunci când se încorporează în teren fertilizator organic, mirosul poate ajunge la oamenii din apropiere și poate fi neplăcut pentru o scurtă perioadă de timp, dar nu simțim procesele care se desfășoară discret, în sol și mai apoi care se transferă în calitatea alimentelor pe care le mâncăm.
Nu „simțim” azotul și fosforul preluate de culturile cultivate, carbonul readus în sol, activitatea microorganismelor sau materia organică ce participă la formarea agregatelor.
Mai multă materie organică înseamnă automat mai multă apă pentru plante?
Nu automat, dar poate îmbunătăți capacitatea solului de a capta și păstra apa. Efectul depinde de textură, structură, climă și modul de lucrare. FAO arată că materia organică și activitatea biologică pot mări porozitatea și infiltrarea și pot reduce scurgerea la suprafață. În perioadele secetoase, apa care rămâne mai mult în profilul de sol are șanse mai mari să fie folosită de rădăcini.
Știați că?
De ce se încorporează fertilizant organic (gunoi de grajd / fermă) pe terenurile agricole?
Pentru că agricultura modernă actuală urmărește să readucă nutrienți și materia organică înapoi pentru a susține procesele fizice și biologice ale solului.
Materia organică devine humus imediat?
Nu. Descompunerea este graduală, iar numai o parte din material ajunge în forme organice mai stabile.
Gunoiul de bovine, porcine și pasăre sunt echivalente?
Nu. Diferă prin apă, materie organică și forma nutrienților, deci și prin comportamentul după aplicare.
De ce este deosebit amestecul de dejecții și așternut provenit de la puii de carne?
Pentru că într-un material relativ uscat sunt concentrate atât nutrienți, azot, fosfor și potasiu, dar și calciu, magneziu, sulf și micronutrienți, cât și materie organică și carbon provenite inclusiv din așternut. Această dublă funcție îi conferă valoare diferită de cea a unui fertilizant exclusiv mineral: poate furniza nutrienți culturii și, în același timp, readuce materie organică în sol. Fiind mai concentrat și mai puțin bogat în apă decât dejecțiile lichide, fiecare tonă transportată poate însemna și mai multă valoare fertilizantă adusă pe teren
Mai mult gunoi de grajd este întotdeauna mai bine?
Nu. O cantitate nepotrivită poate produce pierderi de nutrienți și efecte asupra apei sau aerului. De aceea, doza se stabilește științific în funcție de conținutul de nutrienți al materialului, de ceea ce există deja în sol, de necesarul culturii și de producția estimată. Miza nu este să aplici cât mai mult, ci ca planta și solul să poată folosi cât mai mult din ceea ce se aplică.
Este neobișnuit ca fertilizarea organică să producă temporar miros?
Nu. Este un efect cunoscut al utilizării pe teren a materialelor organice provenite din ferme, iar faptul că un miros este perceptibil nu înseamnă, prin el însuși, că fertilizarea a fost făcută incorect.
Intensitatea și durata depind de tipul de fertilizator organic, de temperatură, umiditate, vânt și tehnologia de aplicare, motiv pentru care agricultura modernă europeană și cadrul BAT prevăd măsuri pentru reducerea emisiilor și a disconfortului. Mirosul poate fi partea imediat perceptibilă a lucrării, însă criteriul după care judecăm dacă fertilizarea este făcută responsabil rămâne modul în care materialul este gestionat și aplicat, respectarea dozelor și a condițiilor legale.
Surse:
Bot, Alexandra; Benites, José (2005), The Importance of Soil Organic Matter: Key to Drought-Resistant Soil and Sustained Food Production, FAO Soils Bulletin No. 80, Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), disponibil la: https://www.fao.org/4/a0100e/a0100e00.htm
CODUL DE BUNE PRACTICI AGRICOLE, disponibil la: https://faolex.fao.org/docs/pdf/rom232722.pdf
FOOD AND AGRICULTURE ORGANIZATION OF THE UNITED NATIONS (FAO): https://www.fao.org/4/X6113E/x6113e09.htm
Kissel, David E.; Risse, Mark; Sonon, Leticia; Harris, Glen (2022), Calculating the Fertilizer Value of Broiler Litter, Circular 933, University of Georgia Cooperative Extension, reviewed November 2022, Athens, Georgia: University of Georgia, disponibil la: https://fieldreport.caes.uga.edu/publications/C933/calculating-the-fertilizer-value-of-broiler-litter/
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, CODUL DE BUNE PRACTICI AGRICOLE din 2 martie 2021pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, MONITORUL OFICIAL nr. 754 bis din 3 august 2021, disponibil la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/245237
Williams, Charles Michael (2013), Poultry Waste Management in Developing Countries: Poultry Manure Characteristics, în Poultry Development Review, Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), pp. 50–51, disponibil la: https://www.fao.org/4/al718e/al718e00.pdf
Wilson, Melissa (2024), Nitrogen Availability of Different Manure Types: What We Know and What We Are Researching, Minnesota Crop News, University of Minnesota Extension, 23 sept. 2024, disponibil la: https://blog-crop-news.extension.umn.edu/2024/09/nitrogen-availability-of-different.html
Recomandările noastre
