Solicitarea lipsită de orice echivoc i se adresează direct lui Emmanuel Macron: „Plasați Libanul sub mandat francez pentru următorii zece ani!”.

Petiția, care deja și-a depășit obiectivul de a strânge 50.000 de semnături, denunță sistemul politic libanez falimentar și cere un mandat francez pentru restabilirea unei guvernări cinstite și durabile. Este însă posibilă o astfel de întoarcere în trecut?

În ciuda relațiilor strânse dintre cele două țări, această opțiune pare „total nerealistă”, spune Hélène De Champchesnel, expertă specializată în istoria Siriei contemporane și a Libanului, citată de Ouest-France.

„Această petiție este manifestarea situației de criză majoră, a urgenței pe care o traversează în prezent Libanul. Ea răspunde unei nevoi de sprijin material, financiar și poate psihologic. Însă cererea în sine mi se pare total imposibilă. O prezență franceză în Liban, similară celei din timpul mandatului francez, este de neimaginat”, spune Hélène De Champchesnel.

Libanul nu a fost niciodată teritoriu francez. Nu este vorba despre o colonie sau de un protectorat, ci de un mandat. Asta nu înseamnă că Libanul îi aparținea Franței, subliniază experta.

Ce a însemnat mandatul Franței în Liban

Mandatul Franței în Liban a fost delegat de Societatea Națiunilor Unite, precursoarea ONU, și a fost exercitat după Primul Război Mondial, când Imperiul Otoman s-a destrămat și teritoriul său a fost împărțit. Astfel, Irakul și actuala Palestina au intrat sub un mandat britanic, iar Siria și Libanul – sub mandatul Franței.

În 1920 a început exercitarea mandatului francez în Liban și Siria. În virtutea acestor prerogative, Franța s-a angajat să organizeze aceste țări și să le ajute să-și găsească rapid drumul către independență. Planurile au fost făcute de autoritățile franceze împreună cu libanezii, iar la nivel instituțional, funcționarea țării a fost gândită de libanezi împreună cu francezii.

La 23 mai 1926 a fost promulgată o Constituție, reamintește Hélène De Champchesnel. Câțiva ani mai târziu, în 1943, Pactul Național Libanez a fost actul fondator al Libanului independent. Acest compromis comunitar între cele două principale componente ale populației libaneze rămâne un document foarte important. Iar în 1946, după o violentă insurecție în Siria care avusese loc în anul precedent, forțele franceze se retrag, iar independența Libanului devine de-acum oficială.

Prezența franceză în toți acești ani a marcat țara, iar legăturile au devenit strânse. Diaspora libaneză în Franța este consistentă, numeroși libanezi vorbesc franceza, iar prietenia dintre foștii președinți Jacques Chirac și Rafiq Hariri a fost foarte puternică.

„Franța este una dintre identitățile libaneze. Nu este singura, dar este o realitate”, spune Hélène De Champchesnel. Experta subliniază că Franța are nevoie de Liban și din punct de vedere geopolitic, stabilitatea Libanului fiind un element-cheie în echilibrul regional. Este motivul pentru care Franța s-a implicat atât de mult în actuala criză din Liban.

Însă aceste legături puternice istoric trebuie să fie folosite cu subtilitate. „Franța trebuie să fie atentă să se îndepărteze de o imagine de putere colonială care i s-ar putea reproșa”, este de părere Hélène De Champchesnel. De aceea, experta spune că e greu de crezut că Parisul ar vrea să se întoarcă la realitatea dintre cele două războaie pe care a presupus-o mandatul exercitat în Liban, potrivit https://www.digi24.ro/stiri/externe/petitie-pentru-ca-franta-sa-preia-controlul-in-liban-dar-este-oare-posibil-1350425.