Papa Francisc s-a născut cu numele de Jorge Mario Bergoglio, dar a vrut ca numele preluat de el să aibă o însemnătate puternică și să-i reprezinte fidel intețiile. Papa a ales să preia numele Sfântului Francisc de Assisi, cunoscut ca fiind și Sfântul săracilor, cel care nu s-a sfiit să sărute rănile unui lepros.

Povestea lui Francisc de Assini

Fiul unui bogat negustor de pânzeturi, Francisc de Assisi a avut parte de o educaţie precară. Tinereţea lui avea să fie marcată de o întâmplare dură: a fost luat prizonier în timpul unei lupte împotriva oraşului Perugia, a stat în închisoare peste un an şi s-a îmbolnavit grav. În detenţie a hotărât să îşi dedice viaţa lui Dumnezeu şi celor săraci.

După o vreme a avut o viziune legată de ruinele capelei San Damiano, aflată pe câmpurile de lângă Assisi: l-a văzut pe Iisus care i-a cerut să repare biserica, iar el înţelesese că Iisus s-a referit la întreaga Biserică Creştină.

A început să vândă baloţi de pânză şi alte materiale din magazinul tatălui său, ca să strângă bani pentru repararea capelei. Gest cu care tatăl său nu a fost de acord. O dată cu recostruirea acelei biserici, Francisc a început să reconstruiască toate bisericile din împrejurimi, una după alta.

 

Şi-a luat 12 discipoli, instituind primul Ordin de călugări franciscani. Benedictinii locali le-au dat o capelă în Porziuncola, în apropiere de Assisi, aceasta devenind prima lor mănăstire.

 

Se spune despre Sfântul Francisc că atrăgea oamenii datorită extraordinarei carisme, iar el avea şi puterea de a comunica cu animalele şi păsările: predica rândunelelor, şi chiar ar fi poruncit unui lup extrem de periculos să nu mai terorizeze localnicii.

 

Potrivit unei legende, predica ţinută păsărilor a avut loc în mănăstirea Eremo delle Carceri.

 

Înainte de a muri, Francisc de Assisi a lăsat lumii unul dintre cele mai profunde imnuri ale religiei: „Cântarea fratelui soare”, sau „Cântarea făpturilor”. A fost sanctificat la doi ani după moarte.