Evenimentul Zilei > Istoria secreta > Ce pensie avea omul care s-a întors împotriva lui Ceaușescu în 1989. Istoria secretă
Ce pensie avea omul care s-a întors împotriva lui Ceaușescu în 1989. Istoria secretă

Ce pensie avea omul care s-a întors împotriva lui Ceaușescu în 1989. Istoria secretă

Gheorghe Apostol, fost om politic și contracandidat al lui Nicolae Ceaușescu în 1965, semnatar al Scrisorii celor Șase din martie 1989 și prezent în 22 decembrie 1989 în Comitetul Central a părut că nu a uitat niciodată că el trebuia să devină conducătorul statului român.

Informatorul de serviciu. Susținut de Gheorghe Gheorghiu Dej pentru a prelua conducerea Partidului Comunist Român în iulie 1965, Nicolae Ceaușescu a avut o legătură ciudată cu contracandidatul său, Gheorghe Apostol. La Congresul al X-lea din 1969, Apostol a fost atacat de Constantin Dăscălescu, care la acel moment deținea funcția de secretar al Comitetului județean Galați, fiind eliminat din Partidul Comunist Român.

După o perioadă de inactivitate politică, câțiva ani mai târziu, în 1977, este trimis Ambasador al României în Argentina. Din această poziție, l-a rugat pe Ceaușescu să primească în țară jumătate de pensie, pentru a putea acoperi cheltuielile cu casa care depășeau cei 1.100 lei pe care îi primea luna din partea statului. Chiar dacă Elena Ceaușescu s-a împotrivit la început, Ceaușescu a decis să îi accepte cererea. Pensia lui Apostol la acea dată era de 9.600 lei.

Elenei Ceaușescu nu îi plăcea de Gheorghe Apostol din cauza faptului că ducea o viață prea ușoară la posturile diplomatice, în comparație cu tovarășul care muncea zi și noapte. Din acest motiv, i-a cerut marionetei sale, Tudor Postelnicu, să o informeze în legătură cu familia Apostol. Ștefan Andrei, fostul Ministru de Externe, a scris în memoriile sale că informațiile care îi veneau Elenei Ceaușescu erau legate de legăturile amoroase ale soției lui Gheorghe Apostol cu diferite cadre diplomatice.

După moartea lui Brejnev, Nicolae Ceaușescu decide să îl aducă înapoi pe Gheorghe Apostol, însă nu înainte de a afla câți ani a fost la post în Argentina. Chemat înapoi, Ceaușescu decide să îl trimită în Brazilia, unde a rămas în funcție până în 1988.

Un demers susținut de Statele Unite

În 1989, Gheorghe Apostol apare ca semnatar al Scrisorii celor Șase, alături de Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu și Silviu Brucan. Scopul acestei scrisori era să prezintă nemulțumirile legate de regimul lui Ceaușescu, fiind încheiată cu o serie de măsuri care să pună capăt procesului negativ, intern și extern, al României.

După ce s-a întors din America, Silviu Brucan s-a întâlnit în luna ianuarie 1989, în Parcul Herăstrău, cu Gheorghe Apostol, ocazie cu care l-a informat că s-a constituit un grup care pregătește această scrisoare și care trebuia păstrat secret. Operațiunile tehnice erau realizate de o persoană pe care o cunoștea doar Gheorghe Apostol. Pe 21 martie 1989, în cadrul unei anchete realizate de Securitate, Silviu Brucan recunoaște că a avut discuții cu Apostol Gheorghe și Alexandru Bârlădeanu despre redactarea unei scrisori. Pe 14 aprilie, Gheorghe Apostol declară că Silviu Brucan este un trădător de patrie din cauza furnizării de informații economice și politice unor diplomați spioni americani, englezi și olandezi.

Interesant este că în timpul în care era ambasador în Argentina, Ștefan Andrei i-a prezentat lui Apostol dificultățile cu care se confrunta țara, modul în care Ceaușescu își lua deciziile, cum nu mai era receptiv la propunerile altora și cum reteza încercarea de a formula orice părere. Aici, Gheorghe Apostol nu a venit cu un răspuns. Fie încă era de partea lui Ceaușescu, fie credea că Ștefan Andrei încerca să îi întindă o capcană.

 

Publicat in categoriile: Istoria secreta
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: