Cumplitul incendiu care a izbucnit sâmbătă seara la Spitalul Județean din Piatra Neamț a curmat viața a zece pacienți, toți internați în saloanele de la ”Reanimare”.

Printre victimele sinistrului pus, deocamdată, pe seama unui scurtcircuit se află și fosta glorie a luptelor din România, Mircea Covătaru. ”Era cât p-aci să mă piardă, dar acum sunt bine! Sper să-mi revin și să o mai duc cât oi mai duce-o”, le-a transmis fostul sportiv - care era bolnav de COVID-19 -, apropiaților săi cu câteva zile înainte ca viața să-i fie răpusă de flăcările ucigașe.

În urmă cu aproximativ trei săptămâni, nea Mircea, cum îi spuneau mai toți elevii săi dar și colegii antrenori de la lupte, s-a revăzut, după ceva vreme, cu mai mulți prieteni. Un motiv suficient de întemeiat, și-au zis, pentru ca foștii sportivi să organizeze în cinstea acestui eveniment o mică petrecere, în Piatra Neamț. Necazul a făcut ca, după acea agapă, fostul luptător Mircea Covătaru - care ducea o viață retrasă undeva într-o localitate de la marginea orașului Piatra Neamț -, să nu se simtă prea bine. Stările de rău - asimilate simptomelor infestării cu coronavirus -, au alternat cu cele în care organismul dădea semne că își revine. Până la urmă, cum boala nu ceda, internarea sa în spital s-a dovedit a fi o necesitate, mai ale că bătrânul suferea de diabet.

Mircea Covătaru se infectase cu coronavirus în urmă cu trei săptămâni

”După acea mică petrecere între prieteni, nea Mircea nu s-a simțit bine. A trecut prin stări mai bune, prin altele mai rele...Până la urmă, pentru că boala se agrava și putea să-i fie fatală deoarece de ani buni avea diabet, s-a internat la ”Județean”, la Piatra Neamț. L-au diagnosticat cu coronavirus pe care, probabil, l-a luat de la acea petrecere. Cine știe...Acum nici nu mai contează...Avea vreo trei săptămâni de când era internat acolo, la ”Reanimare”, ne-a povestit Dragoș Cîmpanu, unul dintre luptătorii formați de Mircea Covătaru.

În perioada de la internare și până la tragedia în care și-a pierdut viața în incendiu, bătrânul luptător a fost sunat, rând pe rând, de mai toți apropiații săi dar și de sportivii care i-au trecut prin mână și pe care i-a format și călit pentru încleștările dure de pe tatami. Cu cinci zile înainte ca sinistrul să-i curme viața, nea Mircea - de numele căruia se leagă începuturile secției de lupte de la Clubul Sportiv Piatra Neamț -, a stat de vorbă cu Dragoș. Doar trei minute, dar suficient ca omul să spună că se simte bine după ce trecuse printr-o perioadă cruntă din cauza coronavirusului.

”M-am simțit rău din cauza coronavirusului... Era cât p-aci să mă piardă, dar acum sunt bine, mi-am mai revenit! Sunt în regulă! Abia aștept să mă însănătoșesc și să ajung acasă. Să mă duc la mine, la țară...Sper să-mi revin complet și să o mai duc cât oi mai duce-o...”, i-a spus nea Mircea Covătaru la telefon fostului său elev, Dragoș Cîmpanu.

Prin asistentă, nea Mircea a transmis că se simte bine. Câteva ore mai târziu murea în incendiu

În chiar ziua în care sa produs tragedia, Dragoș a vrut să-i audă iar vocea fostului său antrenor. L-a sunat pe la prânz. L-a apelat de mai multe ori pe telefonul său mobil, dar bătrânul nu a mai răspuns. Atunci, sportivul - care și-a spus că starea lui nea Mircea s-o fi agravat și omul, intubat, nu poate să mai vorbească -, a încercat pe linia telefonică a spitalului. Prin vocea unei asistente, maestrul său i-a transmis că se simte bine, că nu sunt probleme. Câteva ore mai târziu, nea Mircea murea pe patul din salonul de la ”Reanimare” răpus, nu de coronavirusul de care nu se temea, ci de flăcările ucigașe care au răspândit moarte în Spitalul Județean din Piatra Neamț.

Cele două fete ale fostului luptător Mircea Covătaru - care locuiesc în afara țării -, au aflat de la prieteni de tragedia care le-a răpit tatăl acestei lumi. Când trupul va putea fi luat - cu aprobarea anchetatorilor - , de la Serviciul de Medicină Legală din Piatra Neamț, ele își vor putea îngropa creștinește părintele.

Șapte ani a luptat în lotul ”mare” al României

Mircea Covătaru a început luptele la Rădăuți în 1963, iar un an mai târziu devenea campion național la tineret. A mai luptat pentru Farul Constanța și Dinamo București, iar șapte ani a făcut parte din lotul României de seniori. Și-a început cariera de antrenor tot la Rădăuți, în 1972, iar din 1977 s-a ”legitimat” la CS Ceahlăul. A stat aici până în 1991, perioadă în care a coordonat activitatea unei secții care a produs sportivi care s-au și clasat pe podiumuri la importante întreceri internaționale. A mai fost antrenor la CS Ceahlăul în perioada 2016-2019, și antrenor la loturile naționale din perioada 1980-1988.