Un raport făcut de Organizaţia APADOR-CH despre Penitenciarul-Spital Bucureşti-Jilava arată condiţiile pe care le are de "suportat" fostul premier. Faptul că stă tot în spital e o favoare pe care puţini deţinuţi o au. "Sunt persoane cu boli mult mai grave care stau în penitenciar, nu în spital. Mulţi dintre deţinuţi îşi fac rău intenţionat numai să ajungă acolo. Pe lângă penitenciar, spitalul e lux", spun reprezentanţii ONG-ului amintit.

În această dimineaţă, Adrian Nastase a fost transferat de la Penitenciarul Spital Rahova la Penitenciarul Spital Jilava. Motivul invocat: afecţiunile medicale cronice de care suferă. El a fost internat în Secţia Boli Interne, cu o altă persoană privată de libertate, într-o cameră cu şase paturi şi grup sanitar propriu. Spitalul în care este cazat mai nou fostul premier este situat în imediata vecinătate a Penitenciarului Bucureşti-Jilava, dar în afară de sistemul de furnizare a apei curente nu au nimic în comun. Spitalul are centrală proprie, bloc alimentar propriu cu surse de aprovizionare proprii (carnea degresată şi brânza sunt aduse de la penitenciarul Pelendava, iar restul alimentelor sunt cumpărate de pe piaţa liberă). În incinta spitalului s-a amenajat o cameră "intimă" în care un deţinut bolnav poate primi vizita soţiei/concubinei timp de două ore. Există un registru special în care se notează datele deţinutului, ziua în care a avut loc vizita, dar şi numele şi semnătura vizitatoarei. Spitalul are o sală de mese unde toţi deţinuţii prin rotaţie pot servi prânzul. "În lipsa unui club, aceeaşi sală este folosită şi pentru cele câteva activităţi socio-educative organizate de serviciul educaţie şi asistenţă psihosocială format dintr-un psiholog, un educator, un absolvent de filologie şi un agent tehnic, cărora li se adaugă şi un preot", se mai arată în raportul APADOR-CH.  Apă caldă cu program În spital sunt încă probleme cu furnizarea apei calde. Până la sfârşitul anului 2008, se făcea după un program zilnic, redus în 2009 la doar de două ori pe săptămână din motive de economie. 25 de medici şi 60 de asistenţi se ocupă de deţinuţii bolnavi. 108 agenţi şi 5 ofiţeri răspund de pază, siguranţă şi escortă ceea ce înseamnă cam două persoane private de libertate (inclusiv deţinuţii sănătoşi şi persoanele în tranzit) la un angajat adică o proporţie foarte bună Regim special de hrană pentru diabetici Penitenciarul-Spital Bucureşti-Jilava are propriul bloc alimentar şi propriile surse de aprovozionare. Carnea de porc este degresată, iar porţiile sunt mai mari decât în penitenciare (200 gr carne/persoană bolnavă de diabet şi 100 gr/persoană pentru celelalte regimuri faţă de 50-70 gr/deţinut în penitenciare). Nimeni nu s-a plâns de calitatea sau cantitatea de hrană asigurată de administraţie. Sunt permise cumpărături de 300 de lei pe săptămână de la un magazin privat Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre bolnavi îşi completează hrana cu alimentele fie primite în pachete la vizite (rare în cazul bolnavilor transferaţi de la penitenciare aflate la mare distanţă de Jilava), fie cumpărate de la magazinul din perimetrul spitalului. Magazinul este deschis între orele 7.00 şi 15.00, iar deţinuţii îşi fac cumpărăturile prin rotaţie, odată pe săptămână. Produsele sunt cam aceleaşi ca în mai toate magazinele din sistemul penitenciar: legume şi fructe aduse zilnic, conserve, sucuri, ţigări, dulciuri, cafea, salamuri (care se vând numai întregi) etc. Magazinul vinde la comandă şi alte produse (salate, pui la rotisor, prăjituri etc.) Orice deţinut poate cumpăra în limita a 300 lei pe săptămână şi, desigur, cu aprobarea medicului dacă boala de care suferă presupune o anume dietă. Magazinul este proprietatea unei firme particulare. Administraţia spitalului nu poate impune preţurile, dar există o comisie care le compară periodic cu cele practicate pe piaţa liberă din zonă şi face recomandări dacă este cazul. Penitenciarul-Spital nu are un spaţiu propriu pentru vizite obişnuite ale membrilor de familie. Pentru astfel de întâlniri se foloseşte sectorul pentru vizite al Penitenciarului Bucureşti-Jilava. Distanţa dintre poarta spitalului şi sectorul respectiv este de circa 200-250 m şi nu poate fi parcursă decât pe jos.