Cotidianul francez Le Figaro a publicat un interviu cu Patrick Magisson, pilot pe aeronave de tipul Airbus 320 și membru al sindicatului piloților francezi SNPL. Magisson este unul dintre membrii echipei de anchetă în ceea ce priveşte prăbușirea avionului Germanwings A320.

El a declarat, referitor la varianta sinuciderii copilotului: „Noi, piloții, suntem antrenați să facem față unei situații în care colegului nostru i se face rău sau își pierde cunoștința, dar în cazul acțiunilor sinucigașe suntem total neajutorați. Controalele medicale au loc anual, dar orice se poate întâmpla între două vizite medicale. Iar dacă colegul de zbor se închide în cabină și vrea să se sinucidă, nu prea ai ce face”. „Chiar și cu un telefon prin satelit în avion, nimeni din exterior nu poate prelua controlul aeronavei", a conchis pilotul francez Patrick Magisson.

Restul se educă

„Piloţii trebuie să aibă psihicul de o anumită factură. De aceea nu se face oricine pilot. Nu e nevoie de vreun talent deosebit, ci de o capacitate de analiză, de a te putea poziţiona într-un spaţiu tridimensional, de a utiliza toate informaţiile aflate la dispoziţie şi de a avea această stăpînire de sine. Restul se educă. În plus, în astfel de situaţii, comandantul nu e singur, se consultă atît cu copilotul, cît şi cu însoţitorii de bord, pentru a putea lua decizia cea mai sigură. În aviaţie nu există adevăr absolut, iar la această concluzie s-a ajuns după ani buni de zbor în care comandantul era Dumnezeu şi copilotul – un fel de asistent care trebuia doar să stea cuminte şi să-i care geanta comandantului, iar acest lucrul a dus la multe accidente de-a lungul timpului. Şi atunci s-a dezvoltat un concept care se cheamă CRM (Crew resource management), care înseamnă managementul echipajului”, declara într-un interviu din mai 2013 acordat publicaţiei Dilema veche de către pilotul Cătălin Prunariu, fiul lui Dumitru Prunariu. Care, în acest amplu interviu, comenta pe marginea a ceea ce am putea numi „Biblia pilotului”.

Situaţii-limită

„E necesar, de la bun început, să ai o sănătate bună – nu zic perfectă, pentru că şi piloţii pot avea diverse afecţiuni minore. Mai ales după o anumită perioadă de zburat, începi să ai probleme de la aerul condiţionat, apar probleme cu coloana, de la turbulenţe, de la aterizări mai dure... Pot fi şi unele probleme de ordin psihologic, întrucît, de-a lungul unei cariere de 30 de ani de pilot, poţi trece prin evenimente şi situaţii-limită care să-ţi zguduie un pic încrederea... Ajungi să treci pe lîngă moarte... Şi scapi fie prin măiestrie, fie prin noroc. Uneori, linia e atît de fină între cele două, încît nici nu-ţi dai seama ce s-a întîmplat”, sublinia în cadrul interviului Cătălin Prunariu.

„Manualele avionului sunt făcute după un anumit tipar şi inclusiv cazurile speciale se rezolvă cu cartea în mînă, nu din memorie. Avem un Quick Reference Handbook, unde găsim toate cazurile speciale şi ce manevre trebuie să facem. Unul dintre piloţi citeşte, celălalt execută. Sau dacă este ceva mai complex şi avionul nu poate fi pilotat cu pilot automat, unul conduce avionul şi celălalt citeşte şi execută, cu primul pilot confirmîndu-i că ce apasă e corect”., concluzionează Cătălin Prunariu