Ce drepturi au bărbații după nașterea copilului. Cât pot sta acasă și ce indemnizație primesc de la stat

Tata si copilul. Sursă foto: Pixabay

Venirea pe lume a unui copil schimbă radical ritmul unei familii, iar legislația din România prevede mai multe drepturi pentru părinți în această perioadă. Deși de cele mai multe ori concediul pentru îngrijirea copilului este asociat cu mama, și tații au posibilitatea de a sta acasă cu bebelușul și de a primi sprijin financiar din partea statului. Legea stabilește atât durata concediului paternal imediat după naștere, cât și posibilitatea ca tatăl să intre ulterior în concediul pentru creșterea copilului, în anumite condiții.

Aceste măsuri au rolul de a încuraja implicarea ambilor părinți în îngrijirea copilului și de a oferi familiei timp pentru adaptarea la noua etapă din viață.

Ce drepturi au bărbații după nașterea copilului

Primul drept de care poate beneficia tatăl după nașterea copilului este concediul paternal. Acesta poate fi solicitat în primele opt săptămâni de la naștere și se acordă pe baza unei cereri depuse la angajator, însoțită de certificatul de naștere al copilului, document care confirmă calitatea de tată a solicitantului.

Durata standard a concediului paternal este de zece zile lucrătoare, perioadă în care tatăl este plătit integral, la nivelul salariului corespunzător zilelor respective. Practic, acesta are posibilitatea să petreacă primele zile alături de familie fără a pierde venituri.

Există însă și situații în care această perioadă poate fi prelungită. Dacă tatăl a urmat un curs de puericultură și deține un atestat care confirmă participarea la acest program, durata concediului paternal se mărește cu încă cinci zile lucrătoare. Astfel, perioada totală poate ajunge la 15 zile pentru fiecare copil nou-născut.

Concediul pentru creșterea copilului poate fi solicitat și de tată

După terminarea concediului paternal, tatăl are posibilitatea să solicite concediul pentru creșterea copilului, în aceleași condiții în care ar putea beneficia și mama. Acest concediu se acordă în baza unei cereri și a documentelor justificative și poate dura până la împlinirea vârstei de doi ani a copilului.

În cazul copiilor cu handicap, perioada maximă se extinde până la trei ani. Pe durata acestui concediu, părintele care îl solicită nu lucrează și primește o indemnizație lunară plătită de stat.

Legea introduce însă și o regulă menită să încurajeze împărțirea responsabilităților între părinți. Dacă ambii îndeplinesc condițiile pentru acordarea concediului de creștere a copilului, cel puțin două luni din perioada totală trebuie efectuate de părintele care nu a solicitat inițial concediul. Aceste două luni nu pot fi transferate celuilalt părinte. Cu alte cuvinte, dacă părintele care ar trebui să le efectueze nu solicită concediul, acea perioadă se pierde.

Există și situații în care mama nu solicită concediul pentru creșterea copilului. În acest caz, tatăl poate beneficia de maximum 22 de luni de concediu, iar cele două luni rămase trebuie efectuate obligatoriu de mamă. Legea nu stabilește o perioadă exactă în care celălalt părinte trebuie să intre în concediu. Acesta poate solicita intrarea oricând până când copilul împlinește doi ani sau, în cazul copiilor cu handicap, trei ani.

Ce indemnizație primesc părinții în concediul de creștere a copilului

Pe durata concediului pentru creșterea copilului, părintele aflat în această perioadă beneficiază de o indemnizație lunară. Condiția principală este ca, în ultimii doi ani anteriori nașterii copilului, persoana respectivă să fi realizat venituri impozabile timp de cel puțin 12 luni.

Veniturile luate în calcul pot proveni din salarii, activități independente, drepturi de proprietate intelectuală sau activități agricole, silvicultură ori piscicultură.

„Cuantumul indemnizației lunare este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului.

Cuantumul minim al indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 lei”, se arată în lege. Începând cu data de 1 august, această indemnizație va fi supusă și contribuției de asigurări sociale de sănătate, în cotă de 10%.

Obligațiile angajatorului în cazul concediului paternal

Legislația stabilește clar și responsabilitățile angajatorului în această situație. Conform Legii 210/1999, angajatorul este obligat să aprobe concediul paternal și să își informeze salariații despre existența acestui drept. În cazul în care aceste obligații nu sunt respectate, angajatorul poate fi sancționat cu amenzi cuprinse între 4.000 și 8.000 de lei.

De asemenea, legea interzice încetarea contractului de muncă în perioada în care angajatul se află în concediu paternal. Nerespectarea acestei prevederi poate atrage sancțiuni cuprinse între 3.000 și 10.000 de lei. Există totuși o excepție: concedierea poate avea loc dacă firma intră în reorganizare judiciară sau faliment.

După revenirea la locul de muncă, salariatul trebuie să beneficieze de aceleași condiții pe care le avea înainte de intrarea în concediu. În plus, acesta trebuie să primească și eventualele îmbunătățiri ale condițiilor de muncă care au apărut între timp.

Bărbații sunt la fel de protejați ca mamele dacă își iau concediu după nașterea copilului

Și în cazul concediului pentru creșterea copilului, legea prevede protecții clare pentru angajați. Angajatorul este obligat să aprobe acest concediu și să stabilească perioada exactă de acordare împreună cu salariatul.

Pe durata concediului pentru creșterea copilului, contractul de muncă nu poate fi încetat până la împlinirea vârstei de doi ani a copilului sau trei ani în cazul copiilor cu handicap. Aceeași protecție se aplică și în perioada în care părintele primește stimulentul de inserție. Ca și în cazul concediului paternal, singura excepție este reprezentată de situațiile de reorganizare judiciară sau faliment al angajatorului.

Totodată, angajatorul nu poate limita accesul salariatului la stimulentul de inserție dacă acesta anunță în scris, cu cel puțin 30 de zile înainte, intenția de a reveni la serviciu. Nerespectarea acestor prevederi poate atrage amenzi cuprinse între 5.000 și 10.000 de lei, potrivit legislației în vigoare.