Toată lumea vorbește doar despre asta, toți întreabă, toți vor să știe cum e cu agenții sub acoperire și ce rol au ei într-o țară.

Povestea lui Robert e abia la început. Mai avem până să vedem vârful aisbergului. Deocamdată trebuie doar să deslușim printre lucrurile care au fost făcute publice.

Documentele prezentate de Robert (care i-au fost aduse și pe care le avea în casă!) sunt falsificate. Lăsăm deoparte faptul că CNP-ul nu se schimbă atunci când te muți de la Pitești la București, uitați-vă la ștampila de pe fotografia (de studio tv) lipită pe așa-zisul livret militar și vă edificați!

Probabil că în 2012, în plin scandal legat de avansarea lui Robert Turcescu la gradul de colonel, jurnalistului i s-au adus aceste documente  fie din ”bunăvoință”, fie ca să fie șantajat. Oricum ar fi, e imposibil ca Robert să nu-și fi dat seama de falsul grosolan. Ne va spune la momentul oportun de ce a tăcut atunci.

O altă evidență este faptul că Turcescu nu putea fi ofițer acoperit cu documente de tipul celor prezentate pe blogul său. Apoi, un ofițer acoperit nu apare cu avansarea în grad în Monitorul Oficial. Cu siguranță, spionii noștri adevărați (apărați de legi și regulamente militare clare) râd cu gura până la urechi de bazaconiile vehiculate.

Deci, ce e cu toată povestea asta? Cred că Robert Turcescu va provoca un proces public, nu neapărat în sala de judecată fiindcă pentru a ajunge acolo trebuie făcută o plângere la Parchet sau un autodenunț, o anchetă  finalizată cu un dosar care să ajungă pe masa instanței. Indiferent cum ar fi, la tribunal sau în spațiul public, tema lansată de Robert Turcescu are un sens, un scop și deja cred că a produs transpirații pe câteva spinări politice.