Dan Andronic, editorialist
sursa: Arhiva EVZ Cazul Spitalului Pantelimon. A devenit publică motivarea judecătorilor de drepturi și libertăți, Cristian Dumitru si Adina Adriana Radu de la Curtea de Apel Bucuresti, din 344/DL din 20 august 2024.
Am citit cu atenție încheierea în cazul eliberării celor două doctorițe de la Spitalul Pantelimon. Și m-am bucurat, atât cât te poți bucura atunci când o nedreptate este înlăturată. Povestea nu se va sfârși aici pentru că în România sunt puține cazuri în care un procuror recunoaște că a greșit. Dar măcar a fost înlăturată o măsură abuzivă și consecințele ei nefaste asupra a două doctorițe. Mi-am adus aminte de cazul Dan Radu Rușanu și cartea sa, “Mai sunt judecători la Berlin”. Dar și de cazul prof. univ. Cătălin Cîrstoiu, linșat mediatic din motive de conjunctură politică. Sau al prof. univ. Mircea Beuran. Sau... Exemplele pot continua, dar să revenim la subiect.
Expresia „Sunt judecători la Berlin” își are originea într-o poveste reală. Se spune că Frederic al II-lea, regele Prusiei (1712-1786), dorea să-și extindă parcul castelului Sans-Souci, însă pe terenul vizat se afla o moară de grâu. Regele l-a convocat pe morar și i-a oferit bani pentru a o cumpăra, dar acesta a refuzat. Frederic l-a avertizat că o poate lua cu forța, însă morarului nu i-a lipsit curajul și i-a răspuns: „Da, dacă nu ar mai exista judecători la Berlin”. Această replică a devenit faimoasă și este citată adesea pentru a sublinia că, în fața abuzului de putere, dreptatea poate triumfa. Fraza a devenit celebră și în literatura franceză datorită scriitorului François Andrieux, care a transpus povestea într-un poem, „Morarul de la Sans-Souci”. În versurile sale, Andrieux ironizează regii, adăugând: „Ce sont là jeux de prince: On respecte un moulin, on vole une province” („Iată o toană princiară: Respecți o moară și jefuiești o țară”).
Atunci când le-am luat apărarea public celor două doctorițe nu știam toate ramificațiile cazului. Dar noi, cei de la EVZ, am intuit că ceva este mai mult decât putred. Ulterior am primit mai multe informații, dar am preferat să nu le fac publice. De ce? Pentru că argumentele juridice erau atât de evident fabricate încât nu aveam nevoie să fac apel la încrengătura de interese din jurul Spitalului Pantelimon.
Ce a rămas din toată ancheta Parchetului? Vă rezum (doar) un pasaj din motivarea Curții de Apel: În cazul lui Militaru Marian, deși actele indică faptul că acesta a decedat în rezerva nr. 8, o fotografie a unui injectomat, provenită din altă sursă, arată că acesta era în salonul 6, ceea ce sugerează că nu este vorba de același dispozitiv medical. Organele de urmărire penală au ajuns la concluzii preliminare în doar două zile, dar în următoarele patru luni nu s-au întocmit rapoarte care să asocieze injectomatele cu pacienții decedați în perioada 04-06.04.2024. De asemenea, nu s-a stabilit clar că injectomatul HawkMed cu seria 03056942 a fost folosit pentru Militaru Marian.
Ministerul Public a susținut că nu au fost identificate alte cazuri în care medicul Miron Maria Alexandra să fi cauzat moartea pacienților prin reducerea dozei de noradrenalină, iar autopsiile nu au putut confirma lipsa acestei substanțe din corp. Cu toate acestea, completul de drepturi și libertăți a considerat că argumentele Ministerului sunt nefondate, deoarece nici în cazul lui Militaru Marian nu s-a făcut o autopsie, ci doar o asociere pe baza documentelor și datelor din injectomat. În lipsa unor probe clare, completul a decis că nu există o suspiciune rezonabilă că inculpatele au comis infracțiunile reținute.
Un fapt evident pentru cine vrea să înțeleagă ce înseamnă o înscenare judiciară.
Vreți să știți cum și-au modificat așa-zișii martori declarațiile? Citiți articolul apărut pe evz.ro. Vreți să vedeți cum au ascuns dușmănia față de una din doctorițele acuzate? Citiți aici, pe luju.ro Dar la final amintiți-vă că atunci când nu vor mai exista judecători la Berlin s-ar putea să nu mai avem nici medici care să ne trateze...
Recomandările noastre
