Ca de obicei, duminică, la emisiunea Gîndurile lui Cristoiu, am răspuns provocării venite din partea moderatoarei Monica Mihai și am propus un Top al săptămînii. Românii, și poate nu doar ei, se dau în vînt după topuri, fie că acestea sînt realizate de sondaje de opinie, fie de analiști politici, sau Istorici ai clipei, cum le spun eu analiștilor. Astfel că Topul de duminică a stîrnit interes suficient pentru ca Răzvan Dumitrescu să-i consacre, la emisiunea sa de duminică seara, Subiectiv, un spațiu însemnat, în care am explicat prin skype ierarhia. Cum arată Topul de săptămîna trecută pot afla cititorii accesînd interviul care se află pe site-ul Mediafax atît în variantă video, cît și în variantă scrisă. În acest Top lui Liviu Dragnea i-am acordat locul 3.

Argumentele principale ale acestui loc, aduse în emisiune, s-au referit la felul în care președintele PSD face față cleștelui în care a fost prins cu procesul zis și al Angajărilor fictive.

Luni, 15 aprilie 2019, urma să aibă loc ultima ședință a Procesului, care durează din 15 iulie 2016, cînd președintele PSD a fost trimis în judecată. După ultima ședință, urmează pronunțarea. La noi, în ultima vreme, mai ales în procesele cu spectaculoase semnificații politice, se poartă amînarea cît mai mult a pronunțării sentinței. Pe lîngă timpul cerut de negustoriile de bazar care se desfășoară în vederea stabilirii sentinței, amînarea se explică prin nevoia de vedetism a magistraților. Cu cît amînă mai mult pronunțarea cu atît, ei, slujbași mărunți, prin nimic deosebit de marea majoritate a slujbașilor mai mult sau mai puțin gogolieni ai României de azi, împărtășesc sentimentul puterii, destinat celor de care depind destinele unor ștabi ai momentului. În perspectiva acestei ultime ședințe, s-a făcut mare caz, în halele de pește politico- mediatice de la noi, de posibila salvare a lui Liviu Dragnea de la condamnare cu ajutorul unei decizii a CCR. Se făcuse la CCR o sesizare pe neconstituționalitate care, admisă, ar fi dus la evitarea condamnării. De aici zile, săptămîni în șir, cît a durat teatrul lui Fă-te că lucrezi! jucat de CCR, de cuvinte întoarse cu lopata sub sloganul:

CCR îl salvează pe Dragnea!

Celor care susțineau că Liviu Dragnea și-a găsit în CCR salvarea, le replicam, întrebîndu-i:

Salvarea de la ce?

Cum, de la ce, de la condamnarea de către Înalta Curte.

Păi de unde știți că Înalta Curte îl va condamna?

Nu se poate să nu-l condamne, a primit deja trei ani și ceva la Fond.

La vremea acestui dialog nu venise ziua de luni, 15 aprilie 2019, cînd Înalta Curte l-a achitat în Apel pe Sorin Blejnar, deși acesta fusese condamnat în primă instanță la șase ani cu executare!

N-aveam la dispoziție drept argument cazul Sorin Blejnar.

Aveam la dispoziție însă multe alte cazuri petrecute în timpul din urmă, de deosebire amețitoare dintre sentințele de la Fond și de la Apel.

Condamnarea la Fond nu era un argument pentru a susține teza că în chip automat Liviu Dragnea va fi condamnat și în Apel.

Nu era un argument nici teza independenței Justiției – convocată de alții pentru a mă contrazice în susținerea tezei că afacerea cu CCR era o splendidă diversiune menită a abate atenția de la poziția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Eu n-am crezut, nu cred și nu voi crede în veci în independența Justiției în procese cu ample semnificații politice și în general în procese cu uriaș impact în opinia publică. Achitarea lui O. G. Simson ne spune că o asemenea realitate se întîlnește și în America, d-apoi în România.

Cum Justiția nu e indepedentă într-un caz precum cel al lui Liviu Dragnea, sînt sigur – am susținut în emisiune – că președintele PSD nu va fi condamnat. Și-n cazul în care Justiția ar fi independentă, Liviu Dragnea n-ar fi condamnat. Procesul Angajări fictive e o făcătură, un exemplu de folosire a Justiției pentru a da cu mopul prin toaletele Politicii. O Justiție independentă l-ar fi achitat chiar de la Fond.

În emisiune am adus toate argumentele pentru a susține teza că salvarea lui Liviu Dragnea va veni nu de la CCR, ci de la Justiție. Afacerea cu CCR era o diversiune bine regizată. Toată lumea era trimisă cu atenția la CCR, pentru ca jocurile să poată fi făcute fără probleme în Justiție.

Luni, 15 aprilie 2018, într-o atmosferă aranjată astfel încît Liviu Dragnea să fie mai departe Omul negru al României electorale, ultima ședință de la Înalta Curte ne-a adus o surpriză. Tocmai cînd ne așteptam ca magistrați să anunțe că procesul s-a încheiat, urmează pronunțarea, completul a decis să dea un nou termen, pe 20 mai 2019, pentru ca avocații lui Liviu Dragnea săși pregătească apărarea. Acest nou termen n-a fost cerut de avocații lui Liviu Dragnea în strădania de a amîna a nu știu cîta oară sentința. Decizia instanței e rezultatul unei manevre halucinante a DNA. La ultimul termen de judecată a unui proces care a început în faza de Apel în urmă cu șase luni, DNA a solicitat sesizarea CCR pe trei articole de lege (Codul Penal și Legea 78/2000).

În chip normal într-o asemenea împrejurare, avocații lui Liviu Dragnea au cerut timp pentru a-și pregăti apărarea după apariția acestei noutăți în poziția DNA.

Și instanța le-a dat timp:

Pînă pe 20 mai 2019, o lună și ceva, de parcă ar fi vorba de studierea Manuscriselor de la Marea Moartă și nu de studierea cîtorva file de text.

Mai mult ca sigur, pe 20 mai 2019, va fi programat un nou termen și uite așa, în cazul lui Liviu Dragnea nu va fi funcționa zicala Ori e laie, ori bălaie. E și una și alta.

Răsturnarea de situație de la ÎCCJ are drept autor principal DNA.

DNA e parte a Binomului care folosește lupta împotriva corupției pentru răfuieli politico-mafiote.

 La comanda cui a acționat DNA?

 În nici un caz la comanda lui Liviu Dragnea.

 Liviu Dragnea are nevoie de o achitare și nu de o amînare perpetuă a sentinței. Pentru a vedea la comanda cui a acționat DNA trebuie să vedem cui folosește amînarea unei decizii în cazul Liviu Dragnea.

Mai întîi Înaltei Curți.

Dosarul Liviu Dragnea e unul dintre dosarele postdecembriste cu implicații nebănuite în cazul unei sentințe date. Indiferent ce sentință ar da acum, în plină tensiune electorală, Înalta Curte ar fi suspectată c-a făcut jocuri politice. Fie ale PSD, dacă-l achită, fie ale Dreptei și ale lui Klaus Iohannis, dacă-l condamnă. În aceste condiții formula care convine de minune ÎCCJ e cea din cazul Klaus Iohannis la prezidențialele din 2014. Amînăm o decizie pînă vom vedea dacă e pe scut sau sub scut. Dacă PSD iese victorios din aceste alegeri cruciale, cu valoare de alegeri anticipate, atunci sentința se va amîna pînă la prezidențiale. O decizie se va lua abia după prezidențiale. Dacă Klaus Iohannis va obține un al doilea mandat, prin asta Sistemul va reveni în forță și Liviu Dragnea va fi condamnat. Și nu numai el, pentru că Sistemul trebuie să dea o lecție tuturor celor care l-au atacat, iluzionîndu-se că trăiesc într-o democrație, cînd de fapt trăiesc într-o dictatură mascată a Sistemului instituțiilor de forță.

Amînarea unei decizii a instanței convine și adversarilor PSD: Klaus Iohannis, partidele de Opoziție, Sistemul instituțiilor de forță.

O decizie de achitare ar întări poziția lui Liviu Dragnea în partid și în țară. PSD ar putea lua astfel un avînt deosebit la europarlamentare.

Ar fi riscantă și o decizie de condamnare. Pentru electoratul PSD procesul lui Liviu Dragnea e unul eminamenete politic, o mizeră hărțuire a liderului PSD și prin asta o lucrătură a Sistemului. Liviu Dragnea n-a încetat să se prezinte deja ca o victimă a Sistemului.Și fără sondaje îți poți da seama că o condamnare a lui Liviu Dragnea risca să producă emoția uriașă menită a aduce la vot electoratul PSD și nu numai.

Amînarea convine tuturor.

Și lui Liviu Dragnea, pentru că mai speră într-un succes al PSD la europarlamentare, astfel încît nimeni să nu riște condamnarea sa, iar după ce se va intra în campania pentru prezidențiale nimeni nu va avea curajul să-l condamne pe principalul advesar al lui Klaus Iohannis, înfățișat drept Tartorele Sistemului.

Și adversarilor PSD, deoarece pot continua cu brio folosirea campaniei:

PSD vrea să îngenucheze Justiția pentru a-l salva pe Liviu Dragnea de la pușcărie.

Partidele de Opoziție, Klaus Iohannis, presa TeFeListă, Înalții Birocrați de la Bruxelles se hrănesc zilnic din ceea ce ei numesc Bătălia pentru apărarea Independenței Justiției.

Ce s-ar face toți dacă, prin condamnarea lui Liviu Dragnea, ar veni în fruntea PSD, ca președinte interimar, Viorica Dăncilă?

Ce Justiție să mai pună ea în genunchi cînd n-are nici o problemă penală?

 Amînarea e rezultatul unui soi de blat subînțeles între forțele în dispută pe plan intern.

Eu cred însă că e și rezultatul unei situații din bătălia angajată în România de forțe externe. Acestea n-au tranșat pînă acum acest Război secret, dus cu toate armele pentru controlul Puterii în România. Mai mult ca sigur acest Război se va încheia abia după prezidențiale. Și în funcție de cine va cîștiga președinția dintre forțele externe în război, Liviu Dragnea va fi condamnat sau nu.