Cele mai multe aparţin primăriei, dar sunt şi câteva la locuinţe private. O veritabilă localitate „big brother” , unde aproape nimic nu mişcă fără să fie filmat. Pe de altă parte, ca orice comună, şi Gura Şuţii este străbătută de o şosea principală, nu este drum naţional, ci judeţean, care leagă Bucureştiul de Târgovişte şi pe unde circulă maşinile în trecere prin localitate.

Ei bine, asasinul nu vine pe acest drum principal, pe unde merge toată lumea, ci pe o stradă laterală, care vine de la o comună învecinată. Nucet. Stradă care dă fix la casa fetiţei răpite. Iar pe ea, fiind lăturalnică, nu există camere. Doar una singură, pe o stradă perpendiculară, de la o casă, care însă nu vede prea departe. Răpitorul a atacat fetiţa în zona unde nu bate nici o cameră. Nimeni nu a văzut nimic, deşi era ziua, iar drumul nu trece nici un metru prin vreo zonă nelocuită. Nu există, aşa cum se mai întâmplă pe la ţară, gospodării alternate cu parcele de pământ semănate sau cu lanuri pe ele.

A auzit o uşă de maşină, trântită cu putere

Pe tot drumul străbătut de fată sunt gospodării una lângă alta. Există un singur martor, care era în curte la cam trei case distanţă de locul unde s-a petrecut nenorocirea, şi care spune că a auzit o uşă de maşină, trântită cu putere. Dar nici un alt strigăt al copilului sau zgomot de luptă.

Când am ajuns la faţa locului, am mai făcut un experiment. Conform înregistrării de pe ultima cameră care o vede în viaţă pe Adriana, copilul mergea pe partea dreaptă a drumului. Ca să o răpească de unul singur, asasinul ar fi trebuit să oprească maşina în dreptul ei sau un metru doi mai în faţă ori mai în spate, să deschidă portiera, să coboare, să ocolească maşina către fata care ar fi trebuit să stea nemişcată în tot acest răstimp, să o înşface fără ca aceasta să ţipe, să o arunce pe bancheta din faţă, să trântească uşa în urma ei, să ocolească maşina, să urce la volan şi apoi să demareze. Urcatul la volan ar fi trebuit totuşi să facă să se audă şi o a doua pocnitură de portieră închisă. Ceea ce martorul nu a auzit.

O teorie care trebuie luată în seamă

Fratele victimei, Iulian Fieraru, singurul din familie care nu este răpus total de durere, are o teorie care trebuie cu siguranţă luată în seamă. Iat-o! Fata pleacă de la şcoală. Se vede asta pe camere. Nu merge pe drumul cel mai scurt, adică pe lângă primărie, ci pe unul mai întortocheat, pentru că este într-un grup de colegi care rând pe rând rămân pe la casele lor.

În ziua aceea nu a fost o excepţie. Adriana mergea mereu pe acel drum ceva mai lung. Şi tot mereu, mama ei sau unul dintre fraţi îi ieşea în întâmpinare. Adriana merge alături de grupul de colegi până ce aceştia rămân rând pe rând pe la casele lor, iar ea continuă drumul singură. Trece pe lângă o casă în construcţie, unde se întâlneşte cu fratele ei, care lucra pe schelă, la zidirea balconului.

Apoi trece mai departe. Mai are mai puţin de trei sute de metri până la poartă, unde o aşteaptă mama. În intervalul acesta este răpită.

 

Mama a trecut pe lângă mașină

Mama, văzînd că fata întârzie, ia bicicleta şi merge în întâmpinarea ei. Trece pe lângă maşina care o răpise. Iulian Fieraru, bazându-se pe aceste elemente, afirmă:

„Noi, cei din familie, suntem cu toţii zidari. Muncim în construcţii. Muncim şi prin sat, la cei care au ceva de zidit. Eu cred că lângă nemernicul ăsta mai era cineva, cineva de pe aici de pe la noi, din comună sau din împrejurimi, care ne cunoştea familia. Posibil să-l fi ştiut şi Adriana. A deschis uşa şi a întrebat-o pe soră-mea de tata sau de unul dintre noi, sub pretextul că vrea să ne tocmească pentru o lucrare. Probabil fata i-a spus că tata e acasă. Atunci individul i-a spus că o duc ei cu maşina, cele câteva sute de metri, a coborât, a luat fata, a azvârlit-o în maşină, poate că a şi lovit-o, el sau criminalul de la volan şi a trântit uşa în urma ei. De aceea se aude numai o singură trântitură. Mama a trecut cu bicicleta pe acolo. Dar acum este prea distrusă ca să-şi mai amintească dacă a văzut în porţiunea aia pe cineva pe jos sau nu.”

Dacă varianta asta este reală, ar trebui să se ia din nou camerele de supraveghere, mai ales cea în care se vede Adriana pentru ultima oară, să se vadă dacă nu trece cineva pe jos imediat după momentul critic. Destul de greu, pentru că un astfel de individ a dovedit că ştie foarte bine unde sunt amplasate camerele de supraveghere. Mai rămâne mărturia mamei. Dar asta mai târziu, după ce o să-şi mai revină cât de cât.

Te-ar putea interesa și: