Tudor Andrei Mirea ar fi trebuit să împlinească un an. Din păcate, s-a stins pe un pat de spital la "Sf. Maria" din Iaşi, la capătul unui şir de întâmplări halucinante.
Indolenţa unor medici preocupaţi mai degrabă de propriul ciubuc decât de viaţa unui bebeluş, incompetenţa şi lipsa unei aparaturi adecvate au dus la acest cutremurător sfârşit. Mihaela şi Radu Mirea, părinţii micuţului, sunt marcaţi de drama prin care au trecut recent.
În faţa unui astfel de caz, cuvintele sunt de prisos. Totuşi, soţii Mirea au acceptat să expună public cazul tocmai ca astfel de întâmplări să nu mai aibă loc în niciun spital din România.
Cum a început coşmarul
Tudor Andrei a fost internat în Spitalul de Copii "Sf. Maria" pe 19 septembrie 2011. De atunci, mama sa a scris într-un caiet tot ce s-a întâmplat important în fiecare zi de spitalizare.
Mihaela Mirea s-a prezentat la spital după ce a observat că băiatul ei, Tudor Andrei, în vârstă de 9 luni avea probleme de digestie. "A avut vărsături verzui şi scaune modificate. M-am dus cu el la medicul de familie care mi-a spus să stau liniştită că e din cauză că încep să-i iasă dinţii", spune Mihaela Mirea cum a început coşmarul.
Anterior acestui episod, bebeluşul mai fusese tratat, tot de medicul de familie, de infecţie urinară. După analizele din Unitatea de Primire Urgenţe de la "Sf. Maria", copilul a fost internat deoarece rezultatele arătau o infecţie mare. "Am fost internaţi la Terapie Intensivă. Nu am văzut nici până acum vreo fişă medicală ca să ştim şi noi exact ce era", explică Mihaela.
Filtrele esenţiale pentru copil lipseau din spital
Primul tratament de care au avut parte mama şi copilul ei suferind a fost o mustrare zdravănă din partea medicului Florian Cristogel, cel care coordonează secţia.
"M-a făcut în toate felurile. Ţipa la mine ca şi cum aş fi fost o mamă neglijentă", descrie Mihaela. În cele din urmă, copilul a fost investigat de medici, care, ulterior, au decis că are complicaţii urinare ce impun conectarea copilului la un aparat de hemofiltrare. Cu alte cuvinte, Tudor avea nevoie de un rinichi artificial care să-i elimine toxinele. Numai că de la zis şi până la făcut a trecut o zi.
"Nu aveau filtre. Prin foarte multe intervenţii ale noastre am reuşit să facem rost de ele, iar copilul a fost conectat la aparat", afirmă mama. "În momentul acela lipseau. Nu mai ştiu să vă spun din ce motiv. A fost un decalaj de câteva ore, dar până la urmă s-a rezolvat", recunoaşte Mihaela Munteanu, medic primar pediatrie şi nefrologie din cadrul Secţiei a V-a de la "Sf. Maria".
Doctorul şi-a frecat mâinile când a văzut whiskey-ul
Timp de două săptămâni, Tudor a stat conectat la aparatul de hemofiltrare. În tot acest interval, părinţii au observat că băiatul lor nu dădea semne de însănătoşire. Atitudinea medicului coordonator de secţie era şi mai greu de suportat.
"Doctorul Cristogel venea şi mă ironiza, mă trata ca pe o cârpă, nu ca pe un om", îşi aminteşte Mihaela care a stat clipă de clipă lângă copilul ei în spital. Pentru că vedea că băiatul lor primeşte doar calmante, au apelat la bunăvoinţa medicului.
"Am văzut că fără o atenţie, ceva, parcă nu se comporta bine. Am rugat-o pe mama să mă ajute cu nişte bani şi i-a dat 900 de lei în trei tranşe. Apoi i-am mai dus şi eu o sticlă de whisky. Îşi freca mâinile fericit", spune Radu Mirea, tatăl lui micuţului. A doua zi, povestesc părinţii, dr. Cristogel a deveni mult mai atent cu copilul.
Aparat probat pe copil
Pe 7 octombrie a fost transferat de la terapie intensivă la etajul şapte. Starea băiatului părea ameliorată. Complicaţiile au apărut din nou în momentul în care Tudor a început să respire greu. În acea seară, copilul a făcut trei stopuri cardio-respiratorii, iar apoi medicii l-au intubat.
"Tudor a fost ventilat manual o noapte întreagă. Abia a doua zi pe la 10 au adus un aparat cu ventilaţie electrică şi au pus copilul", explică mama. După câteva ore, părinţii au observat că personalul nu prea ştia să utilizeze aparatul nou.
"Nu ştiau să regleze concentraţia de oxigen. Veneau şi se întrebau: «Oare butonul acesta ce face? Ia sa vedem». Învaţau să folosească aparatul pe copilul meu. Tudor se uita la noi. El era conştient", povesteşte Mihaela plângând. Ventilatorul, era de tip Hemilton C, unul dintre cele mai moderne, însă într- adevăr nu era cunoscut prea bine de medici.
"Ce vă pot spune… ventilatoarele care sunt, sunt vechi. Există acum alte aparate moderne care au capacitatea de a regla ventilaţia după pacient. Atunci ştiu că aveam în probe un ventilator ca ăsta şi care practic poate asta l-a ajutat să trăiască alte câteva zile", explică medicul Mihaela Munteanu.
După două săptămâni de ventilaţie susţinută, Tudor Andrei a murit, chiar pe patul de spital unde fusese internat cu o lună şi jumătate în urmă. Pentru medici a fost doar un caz oarecare. L-au trecut probabil la capitolul "victime colaterale" şi şi-au văzut în continuare de viaţa lor. Pentru părinţi, drama de a-şi pierde copilul nu va trece, poate, niciodată.
"Pentru ce a luat banii? Nu se poate ca un cadru medical să nu ştie ce face. Pur şi simplu, s-a mers pe bâjbâite.”
RADU MIREA, tatăl lui Tudor

DONAŢIE
Medicul: "Am luat banii pentru spital"

Medicul Florian Cristogel  este cel care a încasat 900 de lei de la bunica bebeluşului şi o sticlă de whiskey de la tată. Cristogel se apără afirmând că nu a cerut bani. Iar în cazul în care părinţii insistă să-i dea, el le oferă chitanţe de donaţie.
"Tot ce vedeţi aici, termopane, sunt făcute de mine. Cu ajutorul părinţilor, că au fost mulţumiţi şi au avut disponibilitatea de a ne ajuta. Sunt donaţii de la părinţi", susţine dr. Florian Cristogel, medic primar terapie intensivă. Pus să prezinte exact chitanţele care arată că din banii soţilor Mirea a cumpărat ceva pentru spital, medicul s-a eschivat.
“Sincer să fiu nu am chitanţe pentru ce am primit de la ei. Probabil am pus o uşă, dar nu am chitanţe, că e de la o firmă care nu a dat", a justificat medicul. "Era într-o stare favorabilă, dar viroza agresivă a dus la prăpădirea lui", a spus, la rândul său, dr. Mihaela Munteanu.
GRATUIT DAR CU BANI
Au cumpărat medicamente cu sacoşa
Mama şi-a notat lista de medicamente şi materiale sanitare pe care a fost nevoită să le cumpere:

  • Gelaspon – un pansament-burete utilizat pentru oprirea hemoragiei de la artera unde era montat cateterul de hemofiltrare.
  • Protectis – sticluţa cu medicament pe care le administrau oral.
  • Glucoza – pentru administrarea venoasă.
  • Creon – medicament flacon utilizat pentru pancreas.
  • Espumisan – capsule utilizate pentru aparatul digestiv.
  • Plasturi pentru escară – pansamente utilizate în locurile unde copilul făcuse escară pentru că a stat prea mult timp în pat.

Teoretic, asigurarea medicală trebuie să acopere costurile tratamentelor în spitalele de stat.

"Evoluţia lui a fost foarte lentă, dar până la urmă s-a vindecat din punct de vedere renal. Rinichiul arăta o suferinţă. Ştiu că avusese mai multe infecţii urinare tratate anterior de a ajunge la spital. Aşteptam să fie o evolutie acceptabilă. Însă la el lucrurile au degenerat. A intervenit un eveniment pe care nu am avut cum să-l evităm, o infecţie respiratorie, care în mod obişnuit este una banală. Era într-o stare favorabilă, dar viroza agresivă a dus la prăpădirea lui",
dr. Mihaela Munteanu, şefa Clinicii de Nefrologie din cadrul Spitalului "Sf. Maria" din Iaşi

Articol realizat în colaborare cu ziarul 7est.