Cauzele crizelor care apar o dată la fiecare opt - zece ani în economiile slab dezvoltate, dar și în Turcia, sunt slăbiciunile sistemului economic, dar și faptul că nu se aplică regula "macro - echilibrelor de bază".

Fie că este vorba de o piață liberă bazată pe inițiative private sau de un model de economie planificată dominat de sectorul public, trebuie respectate șapte echilibre macro: cerere-ofertă, economii-investiții, comerț exterior și plăți, ocuparea forței de muncă, distribuția venitului, inflația, cursul de schimb - dobândă.

În contextul acestor echilibre macro, faptul că oferta de bunuri și servicii (producția) în economie este mai mică decât volumul cererii (consum), iar volumul economiilor este mai mic decât investițiile și nevoia de credite de consum, determină creșterea nivelului general al prețurilor și al ratelor dobânzilor, scrie cumhuriyet.com.tr.

Iar faptul că valoarea exporturilor, calculată în termeni de instrumente de plată internaționale, este sub valoarea importurilor afectează balanța comerțului exterior și a plăților, ducând la o cerere mai mare de valută și crescând astfel cursul de schimb și inflația.

Ritmul de creștere a populației peste capacitatea economiei de a crea noi de locuri de muncă și scăderea ponderii forței de muncă în venitul național, ca urmare a creșterii șomajului, măresc dezechilibrul în distribuția veniturilor.

Toate aceste dezechilibre sunt prezente în economia turcă. Ceea ce trebuie făcut în cadrul modelului actual, indiferent de discuția despre corectitudinea sau incorectitudinea modelului care se dorește a fi implementat în economie, este să fie stabilită și pusă în aplicare cât mai curând posibil o politică monetară și fiscală pe baze științifice.

Pentru a fi găsite soluții corecte la problemele economice, ținând seama de echilibrele macro, trebuie stabilite relații "cauză - efect" prin abordări științifice.

Actualul sistem de exploatare nu are sustenabilitate și nici viitor pentru bunăstarea socială. Recomandările actuale făcute pentru a ieși din criză nu sunt cu nimic diferit față de a pune pasagerii unui autobuz căzut în groapă să tragă autobuzul din groapă și a le da o ocupație până la următoarea groapă.

Funcțiile elementelor de macro - echilibre în economia turcească

Oferta: constă din patru elemente care determină costul de producție: salariu, dobândă, profit, chirie

Salariile: Forța de muncă este cel mai ieftin element de cost din economia turcă din cauza dezechilibrului populație - ofertă de forță de muncă - angajare.

Dobândă: Din cauza dezechilibrului economii - investiții/consum (deficit de economii), dobânda este mare din cauza cererii de împrumut.

Profit: Importanța criteriului de „profitabilitate a investiției” al inițiativei private crește costurile de producție.

Chirie: Prețurile plătite proprietarilor în schimbul terenului pe care se va înființa unitatea de producție sunt mari.

Cererea: Din cauza dezechilibrului din distribuția veniturilor, cererea este îndreptată în principal către produse industriale și agricole relativ ieftine, iar cererea de produse scumpe poate fi satisfăcută cu credite de consum cu dobânzi mari.

Comerțul exterior și dezechilibrul de plăți: Întrucât producția industrială și agricolă se realizează în principal cu importuri semnificative, iar exporturile se realizează cu produse cu valoare adăugată scăzută, există un deficit al balanței de plăți și valutare.

Populație: La problema șomajului cauzată de suprapopulare și de lipsa de planificare se adaugă și problema locuințelor, amplificată de politica irațională privind refugiații. 13 milioane de refugiați! Socotind o casă la 20 de persoane, este nevoie de 650.000 de locuințe suplimentare! Nu există loc pentru risipa de resurse și politici neștiințifice în economie. (Rador)