Se spune că pentru a obține un espresso perfect este nevoie de fix 42 de boabe de cafea, nici mai mult, nici mai puțin. Rețeta clasică este de 6,5 – 7,5 g de cafea fin macinată, 30 ml. apă la temperatura de 88-92° C,  care trece prin espressor la o presiune maximă de 9 atosfere, timp de 25 de secunde.

O cafea espresso de calitate formează la suprafață o spumă groasă groasă de 2-3 milimetri, cremă, de culoare maro închis, care se menține timp de 2 minute. Crema apare prin dizolvarea uleiurilor din cafeaua măcinată în apa clocotită sub presiune. Crema este specifică cafelei espresso și nu apare atunci când este preparată prin alte metode.

Ceea ce știu mai puțini este că, în ciuda aromei și a gustului intens, un espresso este mai slab decât o cafea preparată prin altă metodă, la filtru sau la ibric. Aceasta pentru că este pregătește rapid, prin presiune, iar cofeina, cea care dă tăria unei asemenea băuturi, nu are vremea necesară să dizolve. De altfel, mulți băutori confundă intensitatea aromei și a gustului cu tăria dată de cofeină.

Astfel, în vreme ce o ceașcă de cafea fiartă are în jur de 115 miligrame de cofeină, un espresso are 80 de miligrame, iar o cafea instant – ness – doar 65. Și dacă tot suntem aici, mai spunem că până și cafeaua decofeinizată mai conține aproximativ 3 miligrame de cofeină.

Cuccumella și moka espress

Primele espressoare au apărut la începutul secolului XX însă acestea erau niște mașinării mari, scumpe și destul de complicat din punct de vedere tehnic. Prea puțini erau cei care își permiteau să-și cumpere așa ceva pentru acasă. Astfel, consumul de cafea espresso, favorita italienilor, a devenit o afacere publică, care implica mersul la cafenea.

Oamenii de rând aveau nevoie de o mașinuță micuță, ușor de manipulat, care să poată fi utilizată pe plita de acasă. Și astfel, la în ultimii ani ai secolului XIX, la Napoli au apărut primele cafetiere de preparat espresso, de tip casnic, numite Napoletana, după numele orașului sau Cuccumella. Foarte populară la vremea ei, cuccumella era ușor de folosit și la îndemâna oricui. Aceasta este formată din două căni care se înșurubează una în alta, între care se află o sită în care se pune cafeaua. Apa se așează în cana de jos, care se pune pe plită, iar prin fierbere se strânge cea de sus, trecând prin sita cu cafea măcinată.

O variantă a Napoletanei este Moka express, o cafetieră inventată tot de un italian, Alfonso Bialetti, în anul 1933. Acesta a fondat compania Bialetti care produce acest tip de cafetieră, care a devenit foarte populară întreaga lume.

Principiul de funcționare este asemănător cu cel al Cuccumell și se bazează pe utilizarea de abur sub presiune pentru a prepara cafeaua.

Apa rece este pusă în compartimentul de jos al aparatului, iar prin fierbere se ridică printr-un tub central, trece prin cafeaua măcinată pusă, tot într-o sită, în centru, după care printr-un filtru ajunge în compartimentul superior, de unde este turnată în cești pentru a fi consumată.