Cât de extinsă era Grecia Antică. Care erau zonele principale ale Greciei Antice?

Cât de extinsă era Grecia Antică. Care erau zonele principale ale Greciei Antice? A fost o lume fascinantă

Civilizaţia greacă s-a dezvoltat pe o arie însemnată, cuprinzând Grecia propriu-zisă, litoralul Mării Negre spre est, zonele de coastă ale Asiei Mici, insulele din Marea Egee, sudul Italiei, cea mai mare parte a Siciliei, continuând spre vest, pe ambele maluri ale Mediteranei până la Cyrene, în Libia şi până la Marsilia şi la câteva aşezări de pe coasta spaniolă .

Grecia Continentală

Din punct de vedere geografic, Grecia Continenală poate fi împărţită în regiunile din partea de nord, dominate de Munţii Pind, Munţii Macedoniei, regiunile centrale, situate la nord de Golful Corint, care constituie o fâşie despărţitoare între nordul şi sudul greciei şi regiunile sudice din Peninsula Pelopones, care comunica cu restul Greciei Continentale prin istmul Corint.

Nordul Greciei este străbătut de fluviile Aous şi Haliacmon spre răsărit, fiind dominat de vârful Olimp (2958 m), Ossa (1978m) şi Pelion (1618m), care se desfăşoară ca o barieră a Thessaliei. Lanţul muntos al Pindului, cel mai întins din Grecia, se continua până la insulele Keos, Andros, Delos, Naxos. Regiunile din Grecia Centrală: Akarnania, Etolia, Ainis, Epir au cunoscut mai slaba dezvoltare în raport cu celelalte regiuni ale Greciei, ca o expresie a acestui fapt fiind menţinerea de-a lungul întregii istorii a Greciei a regalităţii ca formă de guvernare.

În sudul Thessaliei se aflau regiunile Lokrida, Fokida, Beoţia, Attica  situate în peninsula răsăriteană dintre Marea Eubeică şi golful Maliac. Solul Beoţiei este incomparabil mai fertil decât cel al Atticii, continuând şirul câmpiilor fertile din Thessalia. Beoţia este despărţită de un lanţ muntos în două regiuni, dintre care una este câmpia Orchomenosului, iar cealaltă, câmpia Thebei. Străbătută de fluviul Asopos, Beoţia are de asemnea un pământ fertil. Attica este un podiş străjuit de munţii Pentelic, bogat în filoane de argint. Aici se va dezvolta puternicul oraş Atena. Pământul era foarte bun pentru olărie, ceea ce explică avantajul deosebit  al acestui meşteşug la Atena.

Peloponesul se prezintă tot ca un podiş muntos. Aici se găsea partea cea mai fertilă din Grecia, regiunea Arcadia, înconjurată de Achaia, Messenia, Laconia, Cinuria, Argolida. În Laconia se va dezvolta cealaltă cetate stat de primă mărime a lumii greceşti, Sparta.

Numeroasele insule din Egeea sunt cuprinse în arhipelagurile Cicladelor şi Sporadelor. Insulele, bogate în păduri, cariere de marmură sunt apropiate unele de latele, uneori, la mai puţin de 50 de kilometri.

Grecia mediteraneeană

Ulterior, lumea greacă se va extinde pe arie comparabilă cu o elipsă, al cărei ax longitudinal e reprezentat de Marea Mediterană (cu Marea Neagră, în prelungirea sa), a fost colonizată în cadrul unui proces deosebit de complex-“marea colonizare greacă”-care s-a desfăşurat în epoca arhaică, în mai multe etape, între secolele VIII-VI a. Chr.